Scîrnat - scîrnăvie - familie lexicală

Avertisment: limbaj deosebit de explicit menit să producă oripilare și îngrețoșare

 nick scîrnat - drojdierul psihopat - în timpul unei ședințe de spiritism dionysiac

I-auzi, i-auzi, i-auzi ia!

„Iepopeia ieroică” a unui destin de scîrnăvie poltronă.

Cică ’Telectualul Pulii e cu ascendent nativ la Bollywood!

Adicătelea e națiune de țâgan.

Dar, ca să nu fiu acuzat de atitudine discriminatorie și pentru a face distincție dintre tâganii harnici, muncitori, onorabili și țâganii din șatra scârnăviilor, se impune o asociere atributivă: scârnatul e un țâgan borât.

Aidoma tuturor specimenelor atinse iremediabil de plaga schizofreniei paranoide, scîrnatul duce în cârcă o viață „aventuroasă”, de veritabil „caid” social.

Singurul lui act de vitejie și frondă a fost acum ceva ani când, observând cârciumarul că i-a turnat țoiul de bastârcă sub nivelul „aței”, s-a „oțărât” la acesta, „beștelindu-l” într-un hal fără de hal:

„Nu vă fie cu supărare, Boierule, cu plecăciune și iertăciune, dar vă implor din sufletul candriu de bețivan gargaragiu ca să mai turnați puțintică licoare în acel admirabil pocal.

Hai mai puneți cinci mililitri în plus, Boerule, să fie-n bafta matale de Chiabur.”

Cam aceasta a fost singura ocazie din viața-i plată, fadă și anostă când șoșoiul scîrnat a îndrăznit … „să iasă din rândul disciplinei sociale și să se revolte”.

(astfel devine explicabilă uluirea scîrnatului față de atitudinile celor cu adevărat curajoși, care au îndrăznit INCREDIBILA acțiune de A AMENINȚA UN JUDECĂCĂTOR. Este explicabil cum și din ce motiv scîrnatul își maschează admirația îndărăptul unei atitudini bosumflate.)

Revenind la tinerețile „revoluționare” ale țigănușului flămând, rupt în cur, dar dominat de o ambiție uriașă.

Zice-se prin site-ul Cristoiului că scîrnatul ar fi inginer!

Da, da! Marmota învelea ciosculată iar ursul agita polobocul cu cremă Milka având pe cap un coif bortilit de biker și făcea surfing pe propria dermă a kurului.

Singurul titlu de „inginer” l-a văzut scîrnatul doar atunci când citea în „Scânteia” titlurile savantei ADINA. (Academician doctor INGINER și NIMIC ALTCEVA). Ce inginer să fie pitecantropul acesta cu intelectul situat pe scala IQ undeva între imbecil și idiot?

Scârnatul are la bază o temeinică școală profesională. Și aceea amărăștenie de școală parcursă cu aplombul raței turboreactate prin apă.

Ca oricărui nătărău, orânduirea socialistă i-a potențat evoluția personală și scîrnatului-puradel.

Adică i-a dat tot ceea ce i se dădea oricărui prostovan socialist: claxoneră confort IV sporit, recamier, aragaz cu butelie, televizor Venus cu milieu și pește de sticlă, nevastă, țâțe la nevastă etc.

S-a pus problema ridicării calificării profesionale a scîrnatului măturător în portul Brăila.

Dar ce să faci cu așa națiune de prostan, capabil și util doar la golit coșurile de gunoi și strâns rahatul de după potăi.
Cu 200 de lei și un baton de salam, scîrnatul și-a tras diploma de bacalaureat la seral.
Adicătelea stătea până noaptea târziu în beții și urlete demonice la bodega de lângă clădirea liceului.

Apoi, într-o ședință extraordinară a Biroului Organizației de Bază s-a hotărât trimiterea scârnatului la kakademia „Ștefan Burghiu”, secția „Jurnalism”.

Inga așa, imbecilul țigănuș s-a trezit mare condeier cu patalama, numai bun să stea prin crâșme și să-și declame diatriba paranoidă

„- Buey, tu știi cine-s Io? Io mi-s Scriitor, buey!”

Alte evenimente memorabile, demne de reținut și relatat, nu au mai fost în viața scârnatului. Traiul acestui gunoi socialist înscriindu-se pe traiectoria fadă și plictisitoare a majorității destinelor de tip mancurt, nivelate de Experimentul Pitești: un lung șir de beții sălbatice, întrerupe de scurte episoade de pupinkurism, de cules scame de pe reverele potentaților zilei.

Ar mai trebuit de menționat un episod izolat, cel în care scîrnatul - tânără speranță a proletcultismului pupinkurist, A AVUT ONOAREA de a-i deschide portiera Daciei 1.300 Maestrului Ion Cristoiu.

Cică de acolo „se știu” scârnatul și cu Maestrul.

După Loviluție, evident că steaua cea meteorică a scârnatului a intrat în Zodia eclipsei, scârnatul în sine urmând același parcurs ca al majorității rebuturilor kominterniste: TOMBERONUL ISTORIEI.

Această involuție accentuată a agravat și a acutizat deviațiile comportamentale ale scîrnatului. Dacă înainte de Loviluție își satisfăcea orgoliul paranoid lovind în oameni nevinovați, calomniindu-i, denigrându-i, după Loviluție și-a găsit refugiul într-o formă atipică de stabiliment ospicios: pe site-ul Maestrului Cristoiu.

Zice scîrnatul că… „în amintirea vremilor bune, Maestrul îl tolerează și-i permite orice fel de abuzuri verbale.”

Ceea ce este adevărat până la un punct: are dreptate Maestrul să-i tolereze derapajele comportamentale, căci este lesne de dedus că nu-i nimeni atât de nebun pe lumea asta să se pună în cârcă cu Nebunul!

Ian să încerce careva să-l ducă pe scîrnat la instanță, în acțiune în răspundere civilă delictuală, fundamentată pe vătămarea adusă unor drepturi nepatrimoniale ale persoanei, drepturi stipulate la art. 69 și următoarele din Codul civil?

Vede careva vreo finalitate la asemenea acțiune utopică?

Păi, de la primul termen al dezbaterilor scîrnatul va aduce certificat cu dungă roșie de la psychiatrist, va scoate limba la judecător și va pleda ca persoană fără discernământ, deci fără piculeț de capacitate de exercițiu a drepturilor procesuale.

De asta ziceam și Io* că nu e bine niciodată să te pui cu Nebunul, să te încontrezi cu cel ce are „mințile prăjite”.

Și mai este un motiv pentru care Maestrul Cristoiu îl tolerează pe psihopatul și sociopatul scîrnat.

Cristoiu, la anii de pensie, și-a pus în gând să scrie o capodoperă literară, cu care să înșface premiul Nobil pentru literatură.

Am impresia că maestrul deja și-a stabilit tema și motivele viitoarei sale capodopere: „pedofilia psiho-paranoidă și complexul freudian manifestabile la rebuturile socialiste:

Sigur are de gând să-i depășească atât pe Eliade cu a sa „Maitreyi”, dar și pe Nabokov cu a sa genială „Lolita”.

Pentru aceste motive rezonabile, îl tolerează pe scîrnat pe al său site. Rolul scîrnatului este unul simplu: obiect de observație și introspecție.

Scîrnatul nu este altceva decât un gândăcel decerebrat în marele insectar al maestrului.

Un gândăcel pedofil, scelerat, dezaxat, psihopat și sociopat, purtător cert al simptomelor ecolaliei și sindromului Tourette.

Post-script: scîrnate, dacă vrei să-mi onorezi blazonul de Ceaikovschi al imprecației și Beethoven al invectivei, te rog să mă insulți cu MEȘTEȘUG!

IMPRESIONEAZĂ-MĂ! (repet îndemnul adresat de Bill Gates către un grup de studenți IT-iști).

Ne supărăm urât dacă iar îmi vii cu prăfoșenii dintr-alea de caiet-oracol de clasa a IV-a:

„Cum dorește căprioara

apă rece de izvor,

așa îți doresc eu ție

multă müie-n viitor.”

IMPRESIONEAZĂ-MĂ CU CEVA GENUINE, scîrnate!

 

-------------------------------------------------------------------------------------------------------   

Sorry, scîrnate!
Standardul meu elitist de BĂIAT îmi impune ca să nu am nici un fel de apropiere sau atingere cu scârnăviile lăchite.
Mai ales față de cei care și-au luat-o-n kur, devenind astfel BULANGII.
Siktir, scârnate!
Marsch în port și cerșește o țigară și-o vodcă de la docheri.
Să nu le scapi șotia că ești bulangiu, că te-neacă ăia ca pe șobolan.

------------------------------------------------------------------------------------------------------- 

Nick sCîrnat - decrepitul dyonisiac.

Temeblul cu mințile iremediabil prăjite de consumul excesiv de trăscău este o subspecie endemică și pandemică deseori întâlnită în mediul virtual.

Avându-și originile „sănătoase” în neamul prost de cocalar colhoznic și-a început ucenicia într-ale „mitilicului” încă din primii ani de viață fiind înțărcat cu vodcă și deseori „anesteziat” cu rachiu de pufoaică.
Metodă empirică de adormit bebelușii practicată îndeosebi de putanele blenoragice (e.g. Cocoana Cernat).
Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri…
… iar crâșmele comunale intrară în faliment.
Drept consecință firească a acestui declin „instituțional” toți dezaxații cu neuronii îmbălsămați în etanol si-au găsit refugiu în mediul online.
Scîrnatul etilic demn zelot al lui Bachus s-a oploșit de ceva vreme pe acest site totalmente neadministrat și scăpat de sub control.
Care este contribuția creatoare adusă de decrepitul dyonisiac?
Ce este plusvaloarea intelectuală promovată pe acest site de bețivanul scelerat?
Care este plusul de informație enunțat de acest rebut comportamental? De această eroare a evoluției umane?
Nimic altceva decât efluvii fetide de halenă alcoolică mixate cu pârțuri înspăimântător de duhnitoare asemenea tuturor pârțurilor flatulate de pasionații sticloanței și ai țoiului.
Decrepitul etilic își regăsește sursa de inspirație doar după îngurgitarea primelor 2-3 duble de votcă. „Delirium tremens”-ul este pentru cîrnatul turmentat doar o stare naturală, un miros naturel. Însă pentru a-și da frâu liber aberațiilor oripilante și dezgustătoare isvorâte din mintea lui cea largă ca un poloboc plin cu tescovină drojdierul are nevoie de un „impuls”. Are nevoie de un „întăritor de recul”.
Cu chiu cu vai târâș-grăpiș se prelinge cîrnatul bahic până la bomba de la colțul străzii de unde-și procură binemeritata porție de ”vitejie” și aplomb: 2x200 ml date de dușcă plus o jumătățică la pachet muniție rezervată combatului forumistic.
Tuningul etilic fiindu-i satiscăfut se reîntoarce martalogul decrepit în groapa de canal ce-o deține cu titlu de proprietate homeless și-ncepe să-și declame vitejia.
Vitejia lui de bețivan ordinar având un elan ce se întinde între blatul scaunului de la cârciumă și subsolul mesei unde se prăvale întru etilica adormire.
După ce reușește să îngrozească și să alunge mare parte dintre puținii cititori ai acestui site harțagul lui de bețivan începe să-și ceară drepturile. Motiv pentru care nărodul psihopat își aduce aminte că are undeva în buzunarul de la spate al pantalonilor căcați în dos o foaie ruptă cândva dintr-un manual de gramatică.
A fost el cândva la băut la o bomba de pe lângă Facultatea de Litere și acolo îl apucase căcarea.
A intrat prin efracție în clădirea facultății a zmult ușa amfiteatrului și de pe rafturile din amfiteatru a apucat prima carte ce i-a picat la mână.
Nenorocul cititorilor acestui site face ca respectiva carte să fi fost volumul II din „Gramatica Limbii Române” ediția a II-a revizuită și adăugită.
A smuls repede câteva pagini de pe la finalul lucrării mai exact paginile 483 – 504.
După care s-a apucat nărodul să se cace taman pe pupitrul lectorului cu ulterioară igienizare a curului cu ajutorul foilor zmulte din manualul vandalizat.
După cum e și normal căcarea de bețivan e multă lungă și iute motiv pentru care a fost nevoit decrepitul să folosească mare parte din foile smulse. I-au mai rămas nemaculate paginile 488- 497 cele având drept subiect „Virgula” „Folosirea virgulei în propoziție” respectiv „Folosirea virgulei în frază”.
E bine exact acele minimale cunoștințe de pe foile nepetrecute prin dreptul borții curului sunt cele pe care le tot afirmă astăzi scîrnatul dyonisiac pe post de dovadă incontestabilă a intelectualismului său implicit.
Și mai are bețivanul o scenetă de comedie bufă în care-și declamă apartenența la casta elitistă a cititorilor de etichete de pe sticlele cu stele prune grade: când nu e pe Net să îngrețoșeze să oripileze să ultragieze alți cititori prin grobianismul mitocănia nerușinarea și impertinența lui scîrnatul etilic își face veacul la aceeași cârciumă din colțul străzii.
Loc în care stă și doarme pe el având în față un pahar gol de la muștar plin cu cel mai infect rachiu de pufoaică.
Motivul sălășluirii drojdierului în cârciumă se dezvăluie abia în momentul în care ușa crâșmei se deschide iar în „stabilimentul de cultură” intră câte un trecător aiurit.
Atunci cîrnatul se repede cu harțag la noul venit îi trântește în nări un iz fetid de trăscău de pufoaică mixat cu damf de cioate de măsele și aromă inconfundabilă de usturoi stătut simultan cu lansarea unei deja celebre diatribe:
„- Buey tu știi cine-s Io?
Io mi-s scriitor, buey!”

În loc de epilog: cîrnatul etilic chiar ESTE scriitor.
Scrie crucile în țintirim, cu vopsea albă, de 2 ori pe an: la Paște și la Înălțare.
Costul activității: 100 ml de rachiu. Nu contează calitatea, rachiu să fie!
Tată treacă de la mine și Paharul acesta!
Amin!

-----
Post-script: decrepitule ia de aici un țuhal plin cu virgule (,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,). Aburcă sacul în spinare și marsch în morții morților mă-tii pe toloacă și împrăștie-le la densitatea regulamentară de 800 de kilograme de virgule la hectarul de hipergrafie.
Ai grijă să nu te clatini să mergi drept și mai ales în picioare (nu în genunchi ca porkul mistreț pelonastic) și samănă virgulele cu responsabilitate. Vezi că vin și te verific cu ruleta la virgule și cu etilotestul la damful fetid

  

------------------------------------------------------------------------------------------------------- 

Scârnate, atâta putuși, IMPOTENTULE?

Să începi să te smiorcăi și să mergi la to'arășa învățătoare cu pâra:

„- To'arășa învățătoaaaareee, Butnaru m-a vămuit!”

Apăi, scîrnate, Io* te credeam c-ai absolvit școala de golani de la Topraisar ș-ai călcat într-un scuipat de jmecher la Vânju Mare.

Apăi atunci ia să-ți mai iei o porție, scîrnate.

Io* nu te iau nici cu pâra la to'arășa, nici cu finețuri lingvistice și poante de șantier cu tâlc de bordură.

Alea le tricotezi la crâșmă tu cu boschetarii tăi.

Io* prima dată îmi bag plua-n inimoara mămicuței tale.

Apoi îmi bag plua-n groapa mă-tii, ca să fie sfințită și primitoare putanei tale materne.

După aceea mă cocoț cu bocancii pe crucea mă-tii și mă kak pe mormântul ei întru veșnica împuțire.

La cur mă șterg cu certificatul tău de avorton.

Iar la urmă mă piș pe crucea ei, poate ai gâtlejul însetat și nu te-a omenit nimeni cu vreun țoi.

Siktir, scîrnăvie bahică!

------------------------------------------------------------------------------------------------------- 

Scîrnat, limbric patetic, blocajul ce ți l-ai primit este determinat de învățătura pârnăilor prin care am trecut: nu se inițiază „vorbitor” cu cei care au „mințile prăjite”.

Kăkănarilor scelerați din tagma scîrnăviilor scîrnate le este rezervat un locușor special: masa și colțișorul lăchioșilor (spurcaților).

Așadar, limbricule, determinarea mea de a nu mă întinde la caterincă cu lăchioși este motivată doar de statutul meu confirmat de BĂIAT.

Ori, un băiat NICIODATĂ nu se întinde la palavre cu lăchioșii.

Singura dată când un BĂIAT se adresează cu scârbă unui LACHE este atunci când îi dă amărășteanului ultima treime din țigara fumată și-l trimite în pizda mamei lui să-i spele chiloții și ciorapii!

Să-ți iau morții famigliei în pluă, scîrnate!

Post-script: în ceea ce privește „valoarea” ta polemică, crede-mă că ești la un nivel între infantil și oligofrenic.

Levelul tău de „miștocar” de șantier nu este cu nimic mai elevat decât valoarea sofismelor înscrise în caietele oracol ale absolvenților ciclului primar.

La experiența mea de Ceaikovschi al imprecației și Beethoven al invectivei, crede-mă pe cuvânt de Băiat că am încrucișat sabia pamfletară cu adevăratele VALORI ale forumisticii naționale: critici literari, blogerițe catalogate a fi Caragiale cu fustă, scriitorese cu șatif, har și meșteșug al condeiului, gazetari și jurnaliști de renume incontestabil.

Tu, bosketare, nu pari și nu ești altceva decât un amărât de gamet, zămislit din labă, la buda din dosul crâșmei din portul Brăila, de un pușcăriaș viețaș evadat de la Poarta Albă.

Produsul malahiei viețașului în semicomă alcoolică poposind pe un căcat proaspăt născut de tovarășul de pahar al bețivului evadat.

Fiind anotimpul primăvăratic, o musculiță mare și verzalie de căcat și-a umezit piciorușele în lichidul etilco-seminal al viețașului după care și-a luat zborul înspre mizda mumă-tii biologice. Mumă care zăcea prăvălită într-un șanț, cteva zeci de metri depărtare, la rândul ei în comă alcoolică, înconjurată de sumedenie de monede de 5 bani, 10 bani și 25 de bani ediție socialistă.

Nimic altceva decât remunerația ei de koorvetă făcută gangbang de schimbul 3 al hamalilor din portul și șantierul naval din Brăila.

Pune sabia la loc în teacă, scîrnate, că n-ai habar ce taifun ai stârnit.

Nici căcat de-o analiză n-o rămânea din tine, de suflu de vreo 2 ori peste tărtăcuța ta de boulean schizofrenic!

-------------------------------------------------------------------------------------------------------

Atât e nivelul tău maximal, scîrnate?

Infantilisme de 27 de bani, răsuflate încă din Precambrian?

După care, KO fiind făcut în NICI 2 zile, începi cu smiorcăiala?

Du, băi scîrnăvie, insulta către next-levelul metaforic.

Cinstește memoria dascălilor prapagandiști ce te-au „stroit” la kakademia Ștefan Burghiu!

Surescitează-ți mononeuronul îmbălsămat în etanol.

Declanșează-ți scintilații instantanee, propagate în mediu volatil-inflamabil!

’te-n pana mă-tii de alambic ambulant!

-------------------------------------------------------------------------------------------------------

Scîrnate, Io*, mai devreme sau mai târziu, o să plec de pe acest site. C-așa-i datul Lupilor Singuratici, vagabonzi și ulițarnici.
Dar ție o să-ți rămână o moștenire greu de tăgăduit.

Atunci când o să-ți iei iar nasul la purtare și o să devii impertinent, ceilalți colegi forumiști o să te composteze „kurze/2”:

„Scîrnate, dacă nu ești cuminte, nu vorbești frumos și nu papi tot din farfurie, îl chemăm pe Butnaru să-ți cânte „Nani pui”