Avertisment:
limbaj deosebit de explicit menit să producă oripilare și îngrețoșare
nick scîrnat - drojdierul psihopat - în timpul unei ședințe de spiritism dionysiac
I-auzi,
i-auzi, i-auzi ia!
„Iepopeia
ieroică” a unui destin de scîrnăvie poltronă.
Cică
’Telectualul Pulii e cu ascendent nativ la Bollywood!
Adicătelea
e națiune de țâgan.
Dar,
ca să nu fiu acuzat de atitudine discriminatorie și pentru a face distincție
dintre tâganii harnici, muncitori, onorabili și țâganii din șatra scârnăviilor,
se impune o asociere atributivă: scârnatul e un țâgan borât.
Aidoma
tuturor specimenelor atinse iremediabil de plaga schizofreniei paranoide,
scîrnatul duce în cârcă o viață „aventuroasă”, de veritabil „caid” social.
Singurul
lui act de vitejie și frondă a fost acum ceva ani când, observând cârciumarul
că i-a turnat țoiul de bastârcă sub nivelul „aței”, s-a „oțărât” la acesta,
„beștelindu-l” într-un hal fără de hal:
„Nu
vă fie cu supărare, Boierule, cu plecăciune și iertăciune, dar vă implor din
sufletul candriu de bețivan gargaragiu ca să mai turnați puțintică licoare în
acel admirabil pocal.
Hai
mai puneți cinci mililitri în plus, Boerule, să fie-n bafta matale de Chiabur.”
Cam
aceasta a fost singura ocazie din viața-i plată, fadă și anostă când șoșoiul
scîrnat a îndrăznit … „să iasă din rândul disciplinei sociale și să se
revolte”.
(astfel
devine explicabilă uluirea scîrnatului față de atitudinile celor cu adevărat
curajoși, care au îndrăznit INCREDIBILA acțiune de A AMENINȚA UN JUDECĂCĂTOR.
Este explicabil cum și din ce motiv scîrnatul își maschează admirația
îndărăptul unei atitudini bosumflate.)
Revenind
la tinerețile „revoluționare” ale țigănușului flămând, rupt în cur, dar dominat
de o ambiție uriașă.
Zice-se
prin site-ul Cristoiului că scîrnatul ar fi inginer!
Da,
da! Marmota învelea ciosculată iar ursul agita polobocul cu cremă Milka având
pe cap un coif bortilit de biker și făcea surfing pe propria dermă a kurului.
Singurul
titlu de „inginer” l-a văzut scîrnatul doar atunci când citea în „Scânteia”
titlurile savantei ADINA. (Academician doctor INGINER și NIMIC ALTCEVA). Ce
inginer să fie pitecantropul acesta cu intelectul situat pe scala IQ undeva
între imbecil și idiot?
Scârnatul
are la bază o temeinică școală profesională. Și aceea amărăștenie de școală
parcursă cu aplombul raței turboreactate prin apă.
Ca
oricărui nătărău, orânduirea socialistă i-a potențat evoluția personală și
scîrnatului-puradel.
Adică
i-a dat tot ceea ce i se dădea oricărui prostovan socialist: claxoneră confort
IV sporit, recamier, aragaz cu butelie, televizor Venus cu milieu și pește de
sticlă, nevastă, țâțe la nevastă etc.
S-a
pus problema ridicării calificării profesionale a scîrnatului măturător în
portul Brăila.
Dar
ce să faci cu așa națiune de prostan, capabil și util doar la golit coșurile de
gunoi și strâns rahatul de după potăi.
Cu 200 de lei și un baton de salam, scîrnatul și-a tras diploma de bacalaureat la seral.
Adicătelea stătea până noaptea târziu în beții și urlete demonice la bodega de lângă clădirea liceului.
Apoi, într-o
ședință extraordinară a Biroului Organizației de Bază s-a hotărât trimiterea
scârnatului la kakademia „Ștefan Burghiu”, secția „Jurnalism”.
Inga
așa, imbecilul țigănuș s-a trezit mare condeier cu patalama, numai bun să stea
prin crâșme și să-și declame diatriba paranoidă
„-
Buey, tu știi cine-s Io? Io mi-s Scriitor, buey!”
Alte
evenimente memorabile, demne de reținut și relatat, nu au mai fost în viața
scârnatului. Traiul acestui gunoi socialist înscriindu-se pe traiectoria fadă
și plictisitoare a majorității destinelor de tip mancurt, nivelate de
Experimentul Pitești: un lung șir de beții sălbatice, întrerupe de scurte
episoade de pupinkurism, de cules scame de pe reverele potentaților zilei.
Ar
mai trebuit de menționat un episod izolat, cel în care scîrnatul - tânără
speranță a proletcultismului pupinkurist, A AVUT ONOAREA de a-i deschide
portiera Daciei 1.300 Maestrului Ion Cristoiu.
Cică
de acolo „se știu” scârnatul și cu Maestrul.
După
Loviluție, evident că steaua cea meteorică a scârnatului a intrat în Zodia
eclipsei, scârnatul în sine urmând același parcurs ca al majorității
rebuturilor kominterniste: TOMBERONUL ISTORIEI.
Această
involuție accentuată a agravat și a acutizat deviațiile comportamentale ale
scîrnatului. Dacă înainte de Loviluție își satisfăcea orgoliul paranoid lovind
în oameni nevinovați, calomniindu-i, denigrându-i, după Loviluție și-a găsit
refugiul într-o formă atipică de stabiliment ospicios: pe site-ul Maestrului
Cristoiu.
Zice
scîrnatul că… „în amintirea vremilor bune, Maestrul îl tolerează și-i permite
orice fel de abuzuri verbale.”
Ceea
ce este adevărat până la un punct: are dreptate Maestrul să-i tolereze
derapajele comportamentale, căci este lesne de dedus că nu-i nimeni atât de
nebun pe lumea asta să se pună în cârcă cu Nebunul!
Ian
să încerce careva să-l ducă pe scîrnat la instanță, în acțiune în răspundere
civilă delictuală, fundamentată pe vătămarea adusă unor drepturi nepatrimoniale
ale persoanei, drepturi stipulate la art. 69 și următoarele din Codul civil?
Vede
careva vreo finalitate la asemenea acțiune utopică?
Păi,
de la primul termen al dezbaterilor scîrnatul va aduce certificat cu dungă
roșie de la psychiatrist, va scoate limba la judecător și va pleda ca persoană
fără discernământ, deci fără piculeț de capacitate de exercițiu a drepturilor
procesuale.
De
asta ziceam și Io* că nu e bine niciodată să te pui cu Nebunul, să te
încontrezi cu cel ce are „mințile prăjite”.
Și
mai este un motiv pentru care Maestrul Cristoiu îl tolerează pe psihopatul și
sociopatul scîrnat.
Cristoiu,
la anii de pensie, și-a pus în gând să scrie o capodoperă literară, cu care să
înșface premiul Nobil pentru literatură.
Am
impresia că maestrul deja și-a stabilit tema și motivele viitoarei sale
capodopere: „pedofilia psiho-paranoidă și complexul freudian manifestabile la
rebuturile socialiste:
Sigur
are de gând să-i depășească atât pe Eliade cu a sa „Maitreyi”, dar și pe
Nabokov cu a sa genială „Lolita”.
Pentru
aceste motive rezonabile, îl tolerează pe scîrnat pe al său site. Rolul
scîrnatului este unul simplu: obiect de observație și introspecție.
Scîrnatul
nu este altceva decât un gândăcel decerebrat în marele insectar al maestrului.
Un
gândăcel pedofil, scelerat, dezaxat, psihopat și sociopat, purtător cert al
simptomelor ecolaliei și sindromului Tourette.
Post-script:
scîrnate, dacă vrei să-mi onorezi blazonul de Ceaikovschi al imprecației și
Beethoven al invectivei, te rog să mă insulți cu MEȘTEȘUG!
IMPRESIONEAZĂ-MĂ!
(repet îndemnul adresat de Bill Gates către un grup de studenți IT-iști).
Ne
supărăm urât dacă iar îmi vii cu prăfoșenii dintr-alea de caiet-oracol de clasa
a IV-a:
„Cum
dorește căprioara
apă
rece de izvor,
așa
îți doresc eu ție
multă
müie-n viitor.”
IMPRESIONEAZĂ-MĂ
CU CEVA GENUINE, scîrnate!
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Sorry, scîrnate!
Standardul meu elitist de BĂIAT îmi impune ca să nu am nici un fel de apropiere sau atingere cu scârnăviile lăchite.
Mai ales față de cei care și-au luat-o-n kur, devenind astfel BULANGII.
Siktir, scârnate!
Marsch în port și cerșește o țigară și-o vodcă de la docheri.
Să nu le scapi șotia că ești bulangiu, că te-neacă ăia ca pe șobolan.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Nick sCîrnat - decrepitul dyonisiac.
Temeblul
cu mințile iremediabil prăjite de consumul excesiv de trăscău este o
subspecie endemică și pandemică deseori întâlnită în mediul virtual.
Avându-și
originile „sănătoase” în neamul prost de cocalar colhoznic și-a început
ucenicia într-ale „mitilicului” încă din primii ani de viață fiind
înțărcat cu vodcă și deseori „anesteziat” cu rachiu de pufoaică.
Metodă empirică de adormit bebelușii practicată îndeosebi de putanele blenoragice (e.g. Cocoana Cernat).
Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri…
… iar crâșmele comunale intrară în faliment.
Drept consecință
firească a acestui declin „instituțional” toți dezaxații cu neuronii
îmbălsămați în etanol si-au găsit refugiu în mediul online.
Scîrnatul
etilic demn zelot al lui Bachus s-a oploșit de ceva vreme pe acest site
totalmente neadministrat și scăpat de sub control.
Care este contribuția creatoare adusă de decrepitul dyonisiac?
Ce este plusvaloarea intelectuală promovată pe acest site de bețivanul scelerat?
Care este plusul de informație enunțat de acest rebut comportamental? De această eroare a evoluției umane?
Nimic
altceva decât efluvii fetide de halenă alcoolică mixate cu pârțuri
înspăimântător de duhnitoare asemenea tuturor pârțurilor flatulate de
pasionații sticloanței și ai țoiului.
Decrepitul etilic
își regăsește sursa de inspirație doar după îngurgitarea primelor 2-3
duble de votcă. „Delirium tremens”-ul este pentru cîrnatul turmentat
doar o stare naturală, un miros naturel. Însă pentru a-și da frâu liber
aberațiilor oripilante și dezgustătoare isvorâte din mintea lui cea
largă ca un poloboc plin cu tescovină drojdierul are nevoie de un
„impuls”. Are nevoie de un „întăritor de recul”.
Cu chiu
cu vai târâș-grăpiș se prelinge cîrnatul bahic până la bomba de la
colțul străzii de unde-și procură binemeritata porție de ”vitejie” și
aplomb: 2x200 ml date de dușcă plus o jumătățică la pachet muniție
rezervată combatului forumistic.
Tuningul etilic
fiindu-i satiscăfut se reîntoarce martalogul decrepit în groapa de canal
ce-o deține cu titlu de proprietate homeless și-ncepe să-și declame
vitejia.
Vitejia lui de bețivan ordinar având un elan ce
se întinde între blatul scaunului de la cârciumă și subsolul mesei unde
se prăvale întru etilica adormire.
După ce reușește să
îngrozească și să alunge mare parte dintre puținii cititori ai acestui
site harțagul lui de bețivan începe să-și ceară drepturile. Motiv pentru
care nărodul psihopat își aduce aminte că are undeva în buzunarul de la
spate al pantalonilor căcați în dos o foaie ruptă cândva dintr-un
manual de gramatică.
A fost el cândva la băut la o bomba de pe lângă Facultatea de Litere și acolo îl apucase căcarea.
A
intrat prin efracție în clădirea facultății a zmult ușa amfiteatrului
și de pe rafturile din amfiteatru a apucat prima carte ce i-a picat la
mână.
Nenorocul cititorilor acestui site face ca
respectiva carte să fi fost volumul II din „Gramatica Limbii Române”
ediția a II-a revizuită și adăugită.
A smuls repede câteva pagini de pe la finalul lucrării mai exact paginile 483 – 504.
După
care s-a apucat nărodul să se cace taman pe pupitrul lectorului cu
ulterioară igienizare a curului cu ajutorul foilor zmulte din manualul
vandalizat.
După cum e și normal căcarea de bețivan e
multă lungă și iute motiv pentru care a fost nevoit decrepitul să
folosească mare parte din foile smulse. I-au mai rămas nemaculate
paginile 488- 497 cele având drept subiect „Virgula” „Folosirea
virgulei în propoziție” respectiv „Folosirea virgulei în frază”.
E
bine exact acele minimale cunoștințe de pe foile nepetrecute prin
dreptul borții curului sunt cele pe care le tot afirmă astăzi scîrnatul
dyonisiac pe post de dovadă incontestabilă a intelectualismului său
implicit.
Și mai are bețivanul o scenetă de comedie bufă
în care-și declamă apartenența la casta elitistă a cititorilor de
etichete de pe sticlele cu stele prune grade: când nu e pe Net să
îngrețoșeze să oripileze să ultragieze alți cititori prin grobianismul
mitocănia nerușinarea și impertinența lui scîrnatul etilic își face
veacul la aceeași cârciumă din colțul străzii.
Loc în care stă și doarme pe el având în față un pahar gol de la muștar plin cu cel mai infect rachiu de pufoaică.
Motivul
sălășluirii drojdierului în cârciumă se dezvăluie abia în momentul în
care ușa crâșmei se deschide iar în „stabilimentul de cultură” intră
câte un trecător aiurit.
Atunci cîrnatul se repede cu
harțag la noul venit îi trântește în nări un iz fetid de trăscău de
pufoaică mixat cu damf de cioate de măsele și aromă inconfundabilă de
usturoi stătut simultan cu lansarea unei deja celebre diatribe:
„- Buey tu știi cine-s Io?
Io mi-s scriitor, buey!”
În loc de epilog: cîrnatul etilic chiar ESTE scriitor.
Scrie crucile în țintirim, cu vopsea albă, de 2 ori pe an: la Paște și la Înălțare.
Costul activității: 100 ml de rachiu. Nu contează calitatea, rachiu să fie!
Tată treacă de la mine și Paharul acesta!
Amin!
-----
Post-script:
decrepitule ia de aici un țuhal plin cu virgule (,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,).
Aburcă sacul în spinare și marsch în morții morților mă-tii pe toloacă
și împrăștie-le la densitatea regulamentară de 800 de kilograme de
virgule la hectarul de hipergrafie.
Ai grijă să nu te
clatini să mergi drept și mai ales în picioare (nu în genunchi ca porkul
mistreț pelonastic) și samănă virgulele cu responsabilitate. Vezi că
vin și te verific cu ruleta la virgule și cu etilotestul la damful fetid
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Scârnate,
atâta putuși, IMPOTENTULE?
Să
începi să te smiorcăi și să mergi la to'arășa învățătoare cu pâra:
„-
To'arășa învățătoaaaareee, Butnaru m-a vămuit!”
Apăi,
scîrnate, Io* te credeam c-ai absolvit școala de golani de la Topraisar ș-ai
călcat într-un scuipat de jmecher la Vânju Mare.
Apăi
atunci ia să-ți mai iei o porție, scîrnate.
Io*
nu te iau nici cu pâra la to'arășa, nici cu finețuri lingvistice și poante de
șantier cu tâlc de bordură.
Alea
le tricotezi la crâșmă tu cu boschetarii tăi.
Io*
prima dată îmi bag plua-n inimoara mămicuței tale.
Apoi
îmi bag plua-n groapa mă-tii, ca să fie sfințită și primitoare putanei tale
materne.
După
aceea mă cocoț cu bocancii pe crucea mă-tii și mă kak pe mormântul ei întru
veșnica împuțire.
La
cur mă șterg cu certificatul tău de avorton.
Iar
la urmă mă piș pe crucea ei, poate ai gâtlejul însetat și nu te-a omenit nimeni
cu vreun țoi.
Siktir,
scîrnăvie bahică!
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Scîrnat,
limbric patetic, blocajul ce ți l-ai primit este determinat de învățătura pârnăilor
prin care am trecut: nu se inițiază „vorbitor” cu cei care au „mințile
prăjite”.
Kăkănarilor
scelerați din tagma scîrnăviilor scîrnate le este rezervat un locușor special:
masa și colțișorul lăchioșilor (spurcaților).
Așadar,
limbricule, determinarea mea de a nu mă întinde la caterincă cu lăchioși este
motivată doar de statutul meu confirmat de BĂIAT.
Ori,
un băiat NICIODATĂ nu se întinde la palavre cu lăchioșii.
Singura
dată când un BĂIAT se adresează cu scârbă unui LACHE este atunci când îi dă amărășteanului
ultima treime din țigara fumată și-l trimite în pizda mamei lui să-i spele
chiloții și ciorapii!
Să-ți
iau morții famigliei în pluă, scîrnate!
Post-script:
în ceea ce privește „valoarea” ta polemică, crede-mă că ești la un nivel între
infantil și oligofrenic.
Levelul
tău de „miștocar” de șantier nu este cu nimic mai elevat decât valoarea
sofismelor înscrise în caietele oracol ale absolvenților ciclului primar.
La
experiența mea de Ceaikovschi al imprecației și Beethoven al invectivei,
crede-mă pe cuvânt de Băiat că am încrucișat sabia pamfletară cu adevăratele
VALORI ale forumisticii naționale: critici literari, blogerițe catalogate a fi
Caragiale cu fustă, scriitorese cu șatif, har și meșteșug al condeiului,
gazetari și jurnaliști de renume incontestabil.
Tu,
bosketare, nu pari și nu ești altceva decât un amărât de gamet, zămislit din
labă, la buda din dosul crâșmei din portul Brăila, de un pușcăriaș viețaș
evadat de la Poarta Albă.
Produsul
malahiei viețașului în semicomă alcoolică poposind pe un căcat proaspăt născut
de tovarășul de pahar al bețivului evadat.
Fiind
anotimpul primăvăratic, o musculiță mare și verzalie de căcat și-a umezit
piciorușele în lichidul etilco-seminal al viețașului după care și-a luat zborul
înspre mizda mumă-tii biologice. Mumă care zăcea prăvălită într-un șanț, cteva
zeci de metri depărtare, la rândul ei în comă alcoolică, înconjurată de
sumedenie de monede de 5 bani, 10 bani și 25 de bani ediție socialistă.
Nimic
altceva decât remunerația ei de koorvetă făcută gangbang de schimbul 3 al
hamalilor din portul și șantierul naval din Brăila.
Pune
sabia la loc în teacă, scîrnate, că n-ai habar ce taifun ai stârnit.
Nici
căcat de-o analiză n-o rămânea din tine, de suflu de vreo 2 ori peste tărtăcuța
ta de boulean schizofrenic!
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Atât
e nivelul tău maximal, scîrnate?
Infantilisme
de 27 de bani, răsuflate încă din Precambrian?
După
care, KO fiind făcut în NICI 2 zile, începi cu smiorcăiala?
Du,
băi scîrnăvie, insulta către next-levelul metaforic.
Cinstește
memoria dascălilor prapagandiști ce te-au „stroit” la kakademia Ștefan Burghiu!
Surescitează-ți
mononeuronul îmbălsămat în etanol.
Declanșează-ți
scintilații instantanee, propagate în mediu volatil-inflamabil!
’te-n
pana mă-tii de alambic ambulant!
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Scîrnate,
Io*, mai devreme sau mai târziu, o să plec de pe acest site. C-așa-i datul
Lupilor Singuratici, vagabonzi și ulițarnici.
Dar ție o să-ți rămână o moștenire greu de tăgăduit.
Atunci
când o să-ți iei iar nasul la purtare și o să devii impertinent, ceilalți
colegi forumiști o să te composteze „kurze/2”:
„Scîrnate,
dacă nu ești cuminte, nu vorbești frumos și nu papi tot din farfurie, îl chemăm
pe Butnaru să-ți cânte „Nani pui”
Mamaaa, nu mi-as dori sa intru in gura ta. Nici o secunda..Nicio secunda.Niciosecunda. Nicio-secunda.
RăspundețiȘtergerecitesc deja a treia oara si tot ma gandesc unde sa pot incarda acest pamflet... La cancan de buna calitate, la nuvela scurta... la... Draga Edelweiss, baiat de Bukovina, fiu statornic ale aceste plaiuri de vis, de mit, de rit...de cacat...De ce te irosesti de ce nu scrii o MareCarte? Nu mai lasa pigmeii sa-ti coboare cu damful lor, zmeii...NU mai lasa sa pice sange sa picure din pana... NU mai lasa sa-ti sara plamanul afara, sa ceara sa fie ofticos, nu mai pasi pe unde merg prostii... Stiu, e greu, va trebui sa zbori. :)
RăspundețiȘtergereNop, mey anonymous, ăsta a fost așa un antrenament în meseria de Troll - apostat, strivitor de păduchi virtuali în țintele bocancilor.
RăspundețiȘtergereTotul în pas alergător și în ritm de Radetzky-March.
Un pulete țâfnos o făcea pe-a caidul pe cristoiublog și trecea pe toți și pe toate prin tăișul pulii sale de pitecantrop proletcultist, stroit la kakademia Ștefan Burghiu.
Doar 2 zile i-au fost necesare „Caidului” de mucava și tinichea să priceapă că e cazul să pună boticul jos.
Oricum, asa cum am scris e mai mult decat savuros textul... Felicitari!
RăspundețiȘtergereIaca am mai șters oleacă rugina de pe halebarda mea de fost troll.
RăspundețiȘtergereIdeea interesantă este că, DEOCAMDATĂ, nerușinatul a pripceput mesajul și s-a liniștit.
N-aveai loc pe blogul ăla - nr. e vorba de blogul lui Ion Cristoiu, nicidecum vreun blog de amărăștean - ei bine, n-aveai loc să pui un comentariu la obiect, ontopic, că te trezeai cu scîrnatul neobrăzat că te ia la futu-ți botul și te trece prin dosul pulii de parcă ți-ar fi fost coleg de armată.