Das Vermächtnis der Großmutter (The Legacy of my Grandmother)

Aduc vești, aduc vești ! ( apud gaița Sammy din „Povistiri din Pădurea Verdi”)

Se știe Urbi et Orbi că amu ceva zile am rămas în pană de duhan și cicoare ersatz. De asemenea este de notorietate pu*lică faptul că, sesizând un conflict de natură constituțională dintre prevederile Titlului VI al Legii fundamentale și pacul de mahoarcă nemarcată și neaccizată pe care intenționam să-l achiziționez, am hotărât să sesizez CCR și să prorog orice neguțătoreală de mahoarcă până la adoptarea unei Decizii de către CCR. C-așa o ajuns CCR în timpul Domniei lui Johannis I cel Clăpăug, ca să se sesizeze CCR pentru orice intenție de mers la budă întru foarte desfătătoare pishare.

Dară, azi, pis-de-dimineață, mi se ofilea gâtlejul de dorul unui fum de nicoțiană. N-am ce face și mă sui în pod, să cat poate mai găsăsc pe-aclo vro păpușă de tutun, uitată la uscat de pe timpul bunicului. Trebe să spun la cetitorii cei nătângi, ce stau ca fraierii și cetesc această nărozie narativă, că Io* stau în casa ce mi-o lăsat-o moștinire bunica și bunicu. Apăi, mă cocoț în pod pe-o scară cu fuscei centenari și aclo, în gura podului, după hornoaică, dau de-un cufăr din lemn masiv de nuc, ferecat cu cingători din fier forjat.

Hopaaaa! 
EVREIKA! (apud Archimedes)
Am început să surâd, crezând că am dat peste comoara Nibelungilor, transformată în Reichsmark bătute-n aur.

Canci!

În cufăr era plin cu literatură INTERZISĂ, de-a lui Cant, Hegăl, Șopenhauer, Nice și tot felul de philosophi dintr-ăștia despre care, dacă te prinde Orânduirea de Partid și de Stat că-i cetești, număr de ocnaș la Canal apare tatuat pe buca ta și Volga neagră-n miez de noapte însamnă mijlocul de transport la care ai bilet numa’ dus.
 

Buun! M-apuc să scoț încet comorile din scrinul Bunichii, să le suflu încetișor de praf și să le scobor într-alt loc, în pimniță, ca să fie loc de tihnită lectură în vremile viitoare când, cu siguranță de Apocalipsă și exactitate de ceas atomic, Gestapoul neo-nazist din Rröemenica o să întronizeze la rang de politică statală regimul autocratic descris de Ray Bradbury în nuvela distopică „Fahrenheit 451”. Sunt sigur că așa o să fie, că, dacă amu vorbitul e „infracțiune” și se intră în închisoare în mod repetitiv, n-o să se scurgă multă apă pe Istru până când cetitul o să fie o infracțiune dintre cele mai grave.

Amu, cât timp scoboram Io* din pod cărțile celea princeps, încetucu-încetucu, într-un paner de nuiele să nu se zgâlțâie, mi-am adus aminte că acelea trebuie să fie rămase aclo de pe timpul Vtaraia Miravaia Vaina, că mi-o povistit  bunica că  în casa lor o fost încartiruit un Oberst neamț, din Statul major al Feldmarschall-ilor von Manstein și Paulus.

Aista neamț erea așa un telectual spilcuit, profesor de philosophie la fosta (fiindcă o fost brombardată până-n temelii) Universitate din Dresda, care stetea seara la lumina opaițului și citea pagini din cărțile astea având înfipt în ochi un monoclu aurit.

Crecă, Oberstu’  neamț o fost incartiruit la bunici numa’ la dus cătră Cotu’ Donulu’, că-napoi n-o mai vinit nici draaqu, nici măcar numele sau ciolanele nu le-o mai vinit înapoi.

Așa că Io* cred că bunica o suit cărțile acelea în pod, că-ncepuseră să bântuie prin sate palitkamisarii și activiștii ca să-ndemne lumea să între slugi la colhoz și i-o fi fost frică să n-o considere dujman de clasă și s-o surghiunească în gulag.

Bun! Cam asta povestea neromanțată a cărților din scrin.

După ce-am dus tăte cărțile în bibliotecuță, am găsit într-un final și ceea ce căutam: o păpușî di tutun archaic din care să răsucesc o mahoarcă. Zis și făcut, utilizând pe post de foiță consacrata metodă a tiraliorilor, metodă utilizată pentru fultuiala flintelor și răsuceala țigărilor: marginea blancă dintr-o Preasfântă Scriptură!

(Iartă-ne Domnul Zeu †††, că doară n-am păcătuit cu nimic; noi am luat doară marginea albă de la Scriptură, dară nici n-am tăiat și nici n-am adăugat vreo buche la slova Legii, cum o făcut magarii gestapovist-protocolari cu Legea pomânteană!)

Aprind mahoarca și ieu o carte dintr-aceela s-o răsfoiesc oleacă. A năibii șotie, nimerisem taman o ediție princeps a lu’ „Mein Kampf”, în legătură de piele și titlul cu litere aurite, în relief.

Pe pagina de gardă era… însăși dedicația cu semnătura autorului:

„ Für Ilse - unseren mutigen und hingebungsvollen Kameraden, mit dem Heil an den Sieg. Führer A.H.”

Mă pune naiba și răsfoiesc cartea. Dintre primele pagini cade pe jos un Ausweiss și un Ordin de conferire a Crucii de Fier clasa I.

Privesc și amuțesc:

E-R-A  Î-N-S-Ă-Ș-I  I-L-S-E.

Ilse Koch-Tarcea die Hexe von OKJ *

-----

* OKJ - Der Oberste Kassations- und Justizhof