Davai cias nazad

Adică să dăm ceasul înapoi, nu în formă materială a unei restituiri, ci sub formă de rememorare.

Iacătă un fragment dintr-o inedită cerere de recuzare a puișorului judiciar zăgan anca-alioara, depusă într-un absurd dosar penal, la data de 19 septembrie 2016.

Iacătă ce viziune clară aveam cu mulți, mulți ani înainte de producerea unor evenimente incredibile multora celor din system:
 

fragment din pagina 6 a cererii de recuzare din 19.09.2016

fragment din pagina 5 a cererii de recuzare din 19.09.2016

De atunci și până acum s-au întâmplat toate cele posibile și imposibile de petrecut, evenimente uluitoare, de neconceput la nivelul anilor 2015-2016 și care au condus la disoluția accelerată a bunei notorietății și a cotei de încredere în Justiție, ajunsă în stare de putrefacție, sub forma a ceea ce astăzi se numește a fi Cârdășia Grupului Infracțional Organizat „Justiția de Stabor și Paradeală Protocolară”.

(un rezumat succint al etapelor involuției „Justiției” în premisele postării de mai jos).

Acestea erau reiterate la nivelul anului 2016, septembrie.
Anterior ele fuseseră enunțate în martie 2016, cu ocazia procedurii de verificare a legalității rechizioriului din dosar, procedură desfășurată în luna martie.

Ca să nu mai amintesc de fragmentul din pagina 5 a cererii de recuzare, cuprinzând o de acum celebră predicție, enunțată înă din data de 4 martie 2015, cu ocazia abandonării protestului din fața Palatului de Justiție din Suceava (aka Vespasiana de Apel).

captura de ecran a comentariului din data de 4 martie 2015

4 martie 2015 la Vespasiana de Apel

Așadar, aceste milestones pe care astăzi le evoc au fost așezate în anii 2015 – 2016.

Ba mai mult decât atât, exercițiul de intimidare, represiune și teroare declanșat de Cârdășia borfașilor în robe a  avut drept principală cauză activitatea mea din anii 2011-2014, îndeosebi cea de pe site-ul ”Monitorului de Suceava”, perioadă în care, ca un veritabil inconștient, am luat atitudine, am argumentat cu prevederi legale și am creat opinie publică sănătoasă de fiecare dată când în presa locală se publicau cazuri de ticăloșie systemică, oligarhică, cazuri comise cu abominabilă nerușinare de titulari ai ceea ce astăzi pare a fi un veritabil Grup Infracțional Organizat.

Am subliniat perioada anilor 2011-2014 și atributul asociat – ”inconștient”.

Căci abia astăzi, având la dispoziție nenumărate informații, dezvăluiri și defectări referitoare la „tacticile” , „metodele” și „determinarea” acestei Caste infracționale, denumită „deep-state”, doar inconștiență se poate defini ceea ce am realizat eu în anii 2011-2014.

În perioada hardcore a Binomului și a „statului-paralel” - ocult și paralegal, în anii de maximă duritate a intimidării, a represiunii și a Omertei induse prin teroare, Io* am fost atât de INCONȘTIENT încât să-mi permit să fiu o voce critică, susținută, argumentată.
Când TOȚI TĂCEAU, Io* URLAM.

Abia acum, după ce am posibilitatea de a sesiza fenomenala abjecție și abominație a acestui monstru paralegal și extrajudiciar, după ce mi-am luat și „pedepsele” „binemeritate” pentru pwlile ce mi le-am bătut de gurița deep-state, abia acum, la aniversarea unui an de la cea de-a doua mea eliberare condiționată din penitenciar, pot să glumesc și să afirm că atitudinea mea de atunci era de un curaj similar celui de a intra în peștera piraților, loc în care să-l înjuri de mamă pe însuși Barbarossa.

În fine, în loc de concluzie:

mă uit la fragmentele de mai sus, trec iute peste cronologia rememorativă, zâmbesc cu înțelegere superioară și sfârșesc cu privirea peste un ceas vintage.

Un ceas ce l-am primit din toată inima din partea cuiva („ţinevas - nu spui ţine... persoană însemnată...”) ca să-mi amintesc că AM FOST CU MULȚI ANI ÎNAINTEA TUTUROR, CHIAR ȘI ÎNAINTEA VREMURILOR!

 Возвращаете время назад!

Și nu știu de ce, ascultând ticăitul admirabil al acestui obiect simbol, prin minte îmi trec tot felul de frânturi despre totala incompatibilitate a celor ce au vina de a nu fi tăcut față de cei care au vina de a fi tăcut.

Sau despre relațiile vectoriale opozite ale plăcintelor și războiului, sau despre simulacrul gregar al eroismului postbelic.

Tic-tac, tic-tac, tic-tac... The Clock ticking!