Legile Rasiale de la Hermannstadt, statutul și semnul de UNTERMENSCH

Abia aștept să apară în Constituția Koloniei Penitenciare PROSTIA ASTA TULBURĂTOARE:

„Nu pot fi aleși în organele administrației publice centrale și locale, în Camera Deputaților, în Senat și în funcția de Președinte al României, cetățenii condamnați definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, până la intervenirea unei situații care înlătură consecințele condamnării”.

ABIA AȘTEPT.

Căci Io*, fiind penal fără posibilitatea de a mă mai reabilita, că mi-au dat borfașii cu robe la pedepse succesive de mi s-a acrit, imediat după publicarea formei rectificate a Constituției, considerându-mă un cetățean discriminat în propria-mi țară, o să formulez o inedită cerere de renunțare la cetățenia română, chiar în lipsa unei alte cetățenii.

NU-MI TREBUIE SĂ FIU CETĂȚEAN AL UNEI ȚĂRI CARE MĂ CONSIDERĂ CETĂȚEAN DE MÂNA A DOUA (cetățean DE SUB P**Ă, spre deosebire de cei din funcții publice, care sunt cetățeni DE PE P**Ă.

Dacă stau bine și mă gândesc, poate o să fiu pionier și al unei acțiuni în premieră, prin care să obțin scutirea de la plata oricăror obligații fiscale către Kolonia Distopică ce a statuat, constituțional, că sunt CETĂȚEAN DE SUB PLUĂ.

Apăi dacă tot se consacră constituțional Legile Rasiale de la Hermannstadt (reiterare a celor Rasiale de la Nurnberg din 1933)  iar cei care au ajuns, fără voia lor și doar prin paradeală, în situația de penali, sunt considerați UNTERMENSCHEN, apăi atunci măcar să fim radiați din listele de cetățeni și să nu ni se impună a contribui la sinecurile Gestapoviștilor din AMT-urile funcțiilor publice, ce implică exercițiul autorității REICHULUI. N-am nici un fel de obiecție  dacă e nevoie, să port vreo stea stilizând nușcâte Tetragrammatoane încârligate (crux gammata) care să semnalizeze faptul că sunt UNTERMENSCH - Reichsbürger unterm Schwanz.

Ca să fiu mai explicit:

Mey DEMENȚILOR GESTAPO

NU SE POATE înscrie în Constituție - Sfânta Scriptură unei Nații membră a UE, permanența irevocabilă a unei pedepse complementare  art. 66, alin. (1), lit. a și b, C.p.:

- „Interdicția de a fi ales în autoritățile publice sau în oricare alte funcții publice”

- „Dreptul de a ocupa o funcție publică ce implică exercițiul autorității de stat”.

Efectul pedepsei accesorii și al celei complementare nu poate fi pe perioadă nelimitată, este temporar și ia sfârșit (pedeapsa accesorie) sau începe să „curgă” (pedeapsa complementară) simultan cu efectuarea integrală a pedepsei sau data la care pedeapsa principală se consideră a fi executată.

Nu ai cum să stigmatizezi TOATĂ VIAȚA o persoană care a fost subiectul unei proceduri penale și a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate.

Asta înseamnă a pedepsi „pe viață” un cetățean, de a-l pedepsi de două ori, prima dată la pedeapsa închisorii și a doua oară „viețaș” - la pedeapsa eternă a oprobriului, ostracizării și anatemizării sociale, ori așa ceva este strict reglementat la art. 4 din protocolul adițional nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Interzicerea PE VIAȚĂ, printr-o prevedere constituțională,  a exercițiului celor două drepturi fundamentale (de a fi ales și de a ocupa o funcție publică încalcă prevederile art. 14 din Convenție „Interzicerea discriminării”, respectiv ale Protocolul adițional nr. 12 al Convenției, protocol având ca obiect interzicerea generală a discriminării.

ASTA NU MAI ESTE MODERNITATE CONSTITUȚIONALĂ, inspirată din tezele Convenției Europene a Drepturilor Omului, ci este ticăloșie de cea mai abjectă speță nazistă.

NE ÎNTOARCEM LA PERIOADA CEA MAI NEAGRĂ A NAZISMULUI INSPIRAT DIN ”MEIN KAMPF” când, unor categorii de oameni declarați sub-oameni în baza unor anacronice și odioase Legi Rasiale, regimul fascist le interzicea exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale.

NU E NICI O DIFERENȚĂ ÎNTRE ”MEIN KAMPF” A LUI ADOLF HITLER ȘI ”MEINE VERFASSUNG”  A LUI KLAUS PLĂVANNIS I CEL CLĂPĂUG ȘI RÂNJIT.

NICI O DI-FE-REN-ȚĂ!

După o asemenea abominație de Constituție, coperțile ideologice și metodologice ale lui ”Mein Kampf” sunt larg deschise.

Mai urmează Noaptea de Cristal (Kristallnacht), directiva ”Nacht und Nebel”, arestările, deportările și gazările în Lagăre de concentrare.

Spirala istoriei s-a întors exact în perioada anilor 1933-1939.