Mey, cu tot portofoliul meu de detractor
al Frau-ei Ilse Koch-Tarcea – Die Hexe von OKJ, de data asta sunt nevoit s-o
fack pe advocatus diabolis.
Căci, percepând disensiunea din CSM prin
prisma vocației mele de zicălaș de ocări și sudălmi, trebuie să-i dau dreptate
baborniței Tarcea: „Nu este o chestiune de interpretare a textului. Termenii
legali sunt extrem de concreți și lipsiți de echivoc. 30 de zile de la
vacantarea postului.”
Are DREPTATE 101% din doo motive.
Primul ar fi formația de sorginte
stalinistă a Cotoroanței de la OKJ, ulterior revalorizată superior prin
reșapare gestapovistă. Ce să ceri de un gregar masoreth al Buchii Legii, ce nu
a fost în stare într-o viață de împuțit inutil jilțul de Jude, să acceadă la
condiția elitistă a Exegetului Spiritului Legii.
(paranteză:
stăi că mi-am amintit că aveam într- o motivare a unui apel, o frază despre
aceste două categorii de Slujbași ai Adevărului.
Inga
cum era:
„…judele
este sub standardul minimal al unui ucenic într-ale dreptului, un ucenic
masoret care măsoară cu șublerul numărul de foneme din textul Legii,
construiește din lungimea textului edictat al legii un Pat al lui Procust –
etalon și se apucă apoi să măsoare justițiabilii așezându-i în pătuc:
–
care-i mai scurt, este tras de cai în chingi;
–
care e mai lung, țurloaiele îi sunt scurtate regulamentar, cu sabia Temidei.
Diferența
dintre masoreții gregari ai Textului de Lege și exegeții erudiți ai Spiritului
Legii se poate intui în” [… exemplul expus] ”
Deci, Vrăjitoarea de la OKJ iese îndată
la reformă * și încă nu a atins acel standard profesional minimal ce-i permite
unui jude să transceandă peste Forma textului de Lege și să o sesizeze interpretativ
esența Fondului Legii.
Dar, al doilea motiv ce conferă
temeinicie argumentelor baborniței de la OKJ constă în senzația de vădit
disconfort al celui ce se simte deja cu a treia ciubotă primită-n dos și care
nu se poate obiectiva într-atât încât, cu detașare și umor, să-l parafrazeze pe
poet: „Este una care… jude mult mai… bine decât mine?
Cu atât mai bine Țării, și lui cu atât
mai bine.”
Ei bine, tocmai această sentință
împăciuitoare n-o s-o poată în veci accepta o reprezentantă a purtătoarelor de
fustă și haine încurcate în debaraua CCR-ului.
Niciodată, dar niciodată, o cocoană
obsoletă n-o să poată accepta prezența sau existența alternativei fățișe a
„next generation”.
Niciodată o Matroană a tractirului
Judiciar Wallach n-o să poată contabiliza, cu inima împăcată, evidența faptului
că i se oferă deja un făraș drept cadou de pensionare, simultan cu osânda de
aparticipa la contabilizarea atuurilor… rivalei, care..
Are oi mai multe
Mândre și cornute
Și cai învățați
Și mai mulți bărbați…
(în
fine, ceva cam pe aclo, că nu mai e nimeni atât de zălud să-și mai aducă aminte
cum era forma genuină a Mioriței).
Niciodată o asemenea bacantă judiciară,
pasionată de swingul vestimentar, (cu schimb de locuri, „în doi , în trei, în
câte câți vrei, arde-l-ar focul”), ei bine, niciodată o vestală kaghebistă n-o
să accepte cu inima împăcată faptul că a sosit vremea să asculte aria
inegalabilului Andrea Bocceli, cuibărită la gura șemineului, cu pledul peste
țurloaie (”Time to Say Goodbye”).
Ei bine, tocmai acest afront de a i se
arăta ușa și clanța exterioară a ușii, tocmai acest ghimpe în herțul ei de
heitară obsoletă, reșapată și cu tahograful dat peste cap, este cel de-al
doilea motiv pentru care Frau Ilse Koch-Tarcea – Die Hexe von OKJ a produs
acest tărăboi în CSM, pe marginea a ceea ce înseamnă un text de lege edictat,
imperativ și lipsit de orice echivoc.
În mintea acestei ustensile a
neo-gestapovismului dâmbovițean, cutumiar dedulcită la șolticării de
tergiversare, amânare și tărăgănare a oricărei spețe, o atitudine prevăzătoare
și rațională, de efectuare a procedurii de alegere a noului prezident al OKJ
PÂNĂ la expirarea mandatului, constituie un afront infinit mai lezmajestuos ca
ofensa de a ți se spune Verde de Paris în față că mălaiul din desagă ți se
apropie de minimala cotă de avarie.
În opinia acestei „gospodine” de la
Înaltul Țarc de Paradeală și Promiscuitate Judiciară, murăturile pentru iarnă
nu se pun DIN TIMP, atunci când piața de gros abundă de recoltă tomnatică, ci
aceste provizii pentru iarnă se pun DOAR în momentul în care Cămara a ajuns
Goală (= expirat mandatul) iar înăuntru crivățul șuieră a pustie, năpustind
fuioare de omeți peste șoarecii morți de inaniție.
Asta înseamnă să te legi ca disperatul
de conținutul textual strict al unui fragment de normativ. ”30 de zile de la vacantarea
postului”.
Oare,
„ ... ce-i pasă malului de tăria valului?”
și
„ ... ce-i pasă Expiratei de cununa
Încoronatei?”
-------
Nota * Să te ferească Domnul zeu de judecata… (hmmm!) judelor scoase la reformă!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu