Moto:
”Quousque tandem abutere, Oliviana, patientia nostra?
Quamdiu etiam furor iste tuus nos eludet?”
Quamdiu etiam furor iste tuus nos eludet?”
Mă zuitam zilele trecute la niște clipuri de-ale Fanfaronului Nepereche despre cum se joacă el cu fetițele oamenilor de-a justiția, în sala de judecată.
Hmmmm!
Și comunicarea non-verbală își are semnificațiile ei.
Ca un om trecut prin ciur și prin dârmon, cu un instinct impecabil la etichetarea în primele 10 secunde a oricărei persoane, ca tată (nu prea implicat) de fată de 14 ani, să mă pici cu ceară că nu i-aș da fie-mii acordul scris să participe la o hârjoneală pseudo-judiciară cu fanfaronul.
Nu știu ce anume îmi declanșează jingle bell-ul de alarmă din hipotalamus!
Poate gestica și mimica?
Poate tonalitatea vocii și falsitatea râsului?
Poate limbajul corpului?
https://www.youtube.com/watch?v=qC_ti6jZsfs
printscreen 1
printscreen 2
Hmmm!
Sau poate o fi doar vreo falsă senzație, autoindusă de mine însumi la vederea unei postări recente a Fanfaronului, referitoare la seminariile de educație juvenilă pe care le-a organizat.
Captură ecran postare 2 sept. 15.05
Buey să-mi bag vâjoiul în taberele lui de educațiune juridică!
Asta poză dacă o arăt la meltenii și țacherii de la mine din Bortilenii de Câmpie, cred că în procentaj de 99,(6)% or să spună răspicat că e vreo poză de la vreun concurs de tricouri ude!
Wet T-shirt contest
Inervat peste poate, ieu o gură mare de văzduh, beu o sorbitură de cafă, trag adânc din țâgară și exclam și Io* ca tzărănoiul cel prost a lu' Marin Preda admirând girafa:
„Așa ceva nu există!”
N-are cum bre, să fie toți din magistratură din tagma depravată a lu' Buc**ică - hărțuitorul sexual de la Oravița, care suia copchilițele să dănțuiască pe mese ca să le zărească el vreun petecuț din chiloțelul virginal.
N-are cum, bre, ca toți din magistratură să se bălăcărească în promiscuitatea lui Nick Tomuș de la Timișoara, autorul celebrelor de acum diatribe: „noi suntem așa mai maturi, mai perverși...” și „i-o bag de sus, de la 45 de grade, INCREDIBIL!”
Mai stau oleacă și navighez pe net, pe Google images, iscodind motorașul după fel de fel de combinații de cuvinte keye.
Și mă liniștesc când dau peste noian de imagini care parcă-s decupate din trăsăturile generale ale curentului literar „realism”: personaje obișnuite, cu trăsături obișnuite, în întâmplări obișnuite.
Inga, de exemplu, o ipostază absolut normală a unui „cavaler fermecător, un tânăr visător, cu coatele tocite” care nu zmulge cu biciușca domnița la un menuet cu finalizare, ci-i cere îngăduința s-o dănțuiască.
Iar în timpul danțului se comportă ca un adevărat Gentilom, păstrându-se la... distanța regulamentară medie, de 5.6 inches, fără să-i achipuie kurii ca un tzărănoi priapic.
(distanța asta... regulamentară este o treabă băiețească și este diferită de la persoană la persoană, depinzând în subsidiar de un singur element analitic!)
Sau ingăta aicișa cu băieții și fetele la câte un afterparty.
Oameni serioși, unul și unul!
Oamene serioase, UNA ȘI UNA! :)
adicătelea chemnestrie naturală
Așa că amu m-am liniștit în privința panicii mele autoinduse
N-are cum, bre!
Așa ceva NU EXISTĂ!
-----------
post-scriptum 1:
Da' am rămas c-o nedumerire: oari di ci sî chinui fata șeia din Făltșeni sî trimitî fărî nica izbândî coșărci di reclamații la IJ, la Miliție, la CSM, la Prokuratură, la Pope Francisc sau pi Fața nevăzută a Lunii? (The Dark Side of DeMoon)
Dacă tot joacă... băieții și fetele în liga ambreiajelor și debreiajelor libertine, ca la Nunta Zamfirei *, nu mai bine îi dă reclamațiile lu' Ramona să i le împingă cu buldozerul prin Briusel?
Că amu Ramona o ajuns europarlamentar și doar se știe că fetili sunt solidare mereu.
Ca-ntre ele - fetele coquettele! :)
post-scriptum 2: să nu mă întrebe nici un cetitoriu cine-i Ramona.Ce PLM, Io*-s Oracolul din Delphi să știu toate arzoaicele din Moldova și ce anume fack ele când pleacă de-acasă în delegație?
Siktir, bre, cetitoriule nărod!
----------
*
„Trei pași la stânga linișor
Și alți trei pași la dreapta lor;
Se prind de mâini și se desprind,
S-adună cerc și iar se-ntind,
Și bat pământul tropotind
În tact ușor”
N-are cum bre, să fie toți din magistratură din tagma depravată a lu' Buc**ică - hărțuitorul sexual de la Oravița, care suia copchilițele să dănțuiască pe mese ca să le zărească el vreun petecuț din chiloțelul virginal.
N-are cum, bre, ca toți din magistratură să se bălăcărească în promiscuitatea lui Nick Tomuș de la Timișoara, autorul celebrelor de acum diatribe: „noi suntem așa mai maturi, mai perverși...” și „i-o bag de sus, de la 45 de grade, INCREDIBIL!”
Mai stau oleacă și navighez pe net, pe Google images, iscodind motorașul după fel de fel de combinații de cuvinte keye.
Și mă liniștesc când dau peste noian de imagini care parcă-s decupate din trăsăturile generale ale curentului literar „realism”: personaje obișnuite, cu trăsături obișnuite, în întâmplări obișnuite.
Inga, de exemplu, o ipostază absolut normală a unui „cavaler fermecător, un tânăr visător, cu coatele tocite” care nu zmulge cu biciușca domnița la un menuet cu finalizare, ci-i cere îngăduința s-o dănțuiască.
(când sonorul îl punem... NOI)
”LOL, LOL, LOL! I've never seen before a so small prick! Smaller than 4 inches! OMG!
For God sake! It looks like a ”martsishor” figurine. Ha, ha, ha, ha! You make my day! LOL, LOL LOL!”
”LOL, LOL, LOL! I've never seen before a so small prick! Smaller than 4 inches! OMG!
For God sake! It looks like a ”martsishor” figurine. Ha, ha, ha, ha! You make my day! LOL, LOL LOL!”
Iar în timpul danțului se comportă ca un adevărat Gentilom, păstrându-se la... distanța regulamentară medie, de 5.6 inches, fără să-i achipuie kurii ca un tzărănoi priapic.
(distanța asta... regulamentară este o treabă băiețească și este diferită de la persoană la persoană, depinzând în subsidiar de un singur element analitic!)
Sau ingăta aicișa cu băieții și fetele la câte un afterparty.
Oameni serioși, unul și unul!
Oamene serioase, UNA ȘI UNA! :)
adicătelea chemnestrie naturală
(când sonorul îl punem... NOI)
Ramona, prefă-te că nu ne cunoaștem!
Ramona, prefă-te că nu ne cunoaștem!
Așa că amu m-am liniștit în privința panicii mele autoinduse
N-are cum, bre!
Așa ceva NU EXISTĂ!
-----------
post-scriptum 1:
Da' am rămas c-o nedumerire: oari di ci sî chinui fata șeia din Făltșeni sî trimitî fărî nica izbândî coșărci di reclamații la IJ, la Miliție, la CSM, la Prokuratură, la Pope Francisc sau pi Fața nevăzută a Lunii? (The Dark Side of DeMoon)
Dacă tot joacă... băieții și fetele în liga ambreiajelor și debreiajelor libertine, ca la Nunta Zamfirei *, nu mai bine îi dă reclamațiile lu' Ramona să i le împingă cu buldozerul prin Briusel?
Că amu Ramona o ajuns europarlamentar și doar se știe că fetili sunt solidare mereu.
Ca-ntre ele - fetele coquettele! :)
post-scriptum 2: să nu mă întrebe nici un cetitoriu cine-i Ramona.Ce PLM, Io*-s Oracolul din Delphi să știu toate arzoaicele din Moldova și ce anume fack ele când pleacă de-acasă în delegație?
Siktir, bre, cetitoriule nărod!
*
„Trei pași la stânga linișor
Și alți trei pași la dreapta lor;
Se prind de mâini și se desprind,
S-adună cerc și iar se-ntind,
Și bat pământul tropotind
În tact ușor”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu