Ciudat! Nu mai scriu nimica!

Aveam la portofoliul meu de „decrețel” cu școlile făcute pe bune , 2 bijuterii literar-analitice:

George Orwell - „Ferma Animalelor”
și
Gabriel Garcia Marquez - „Dragostea în vremea holerei”.

Erau cele mai beton, cele mai muncite „eseuri”.
Erau perlele coroanei muncii mele de  „dascăl” amator.

Brrr!
Cu câtă uluire mă uit azi la ele!
Distopia lui Orwell și metafora existențială a lui Marquez.
Altele nu puteam găsi decât astea două.

Prin toamnă analizam admirativ gadgeturile militare ale Rusiei și mai ales ale Chinei.
Cu referințe pozitive mai ales la cea din urmă, o URIAȘĂ CIVILIZAȚIE  A OMENIRII.

Azi constat că sunt singurii din lumea asta pe care se poate conta la necaz.
(cu toate bolboroselile lozincarde ale unor vuvuzele yankee - R.T. pulifriciul meletar de la A3.)

Pis-de-dimineață postez linkul celor de la Rammstein  cu hitul lor „Du Hast”.
Acum citesc în presă că solistul formației este internat la ATI cu Covi19.

Ca să nu mai zic de titlul și moto-ul unei postări de prin februarie anul trecut:

”Ein Volk, eine dumme Schafherde, ein Reich, ein Führer, eine grosse Gefängnis”
(trad: un popor, o turmă de oi stupidă, un imperiu, un conducător, o MARE PUȘCĂRIE)


Moto: „Să dăm câte un pic de pușcărie la fiecare ca să ajungă la toată lumea!”
VAILEU!

GATA!

ÎMI BAG PLA!
NU MAI SCRIU, NU MAI POSTEZ NIMIC!