If Covi hadn't been, it would have been invented (Love U, Covi!) - (II)

Moto:  

         VREM SPITALE, NU PENSII SPECIALE!

Mey, pe lângă alte multe fațete „utile” (social, politic, psihologic, ecologic etc.) acestui minuscul dar fascinant virusel, se impune a fi evidențiat unul care se deduce din prima pagină a ziarelor: necesitatea ierarhizării REALE a importanței activității unor categorii profesionale. Vedem că peste tot directiva națională este cea de „shut-down” sau „hibernare”.

Administrația publică lucrează doar cu modulele de bază, în regim „safe mode”.

Transporturile aeriene sunt pe „cancel” sau „quit”.

Transporturile rutiere lucrează la cota de avarie.

Și tot așa mai departe.

Însă, unul din domeniile care ni s-a tot băgat pe gât cu țăpoiul ca fiind esențial, constatăm dintr-odată că este doar „a șaptea spiță de la roată” și nicidecum nu este Peatra Unghiulară, Axis Mundi, Ombelico del Mondo sau Bolohanul Filosofal.

Cui îi mai pasă despre ce fac sau despe ce nu fac Iluștrii, Auguștii, Olimpienii, Divinii noștri Magistrați?

CSM – închis (plecat în Hawaii la ”scuba-daiving”)

CCR – închis – (plecat în Tenerife la ”bici”)

Instanțele – închis – (plecați în Antarctica la schi)

Parchetele – închis – (plecați în Thailanda la masaj cu finalizare)

INM și SNG – închis – (plecați în Senegal la „Africa Express”)

AZI, ACUM, PE TIMP DE URGIE EPIDEMIOLOGICĂ și APOCALIPSĂ COMPULSIV-ISTERICĂ, SĂ RĂSPUNDĂ CAREVA CARE ESTE VALOAREA SOCIALĂ A ACTIVITĂȚII acestor hyper-ultra-mega-favorizați bugetari?

Răspuns: ZE-RO!

Azi, primii în importanța devoțiunii lor sunt discipolii lui Asclepios și ai lui Hypocrat: Medicii, asistentele, brancardierii etc.

Cei pe care îi insulta acum vreo 10 ani un ilustru drojdier- turnător la Secu, hăhăindu-le cu nerușinare halenă alcoolică în față precum că „dacă nu le convine în țară, n-au decât să plece în străinătate”.

Sau, care este importanța uriașelor armate de securiști, sereiști, sie-iști, dga-iști, spp-iști și câte asemenea alte urdori or mai fi existând la modul ocult-instituțional?

Care este importanța socială la vreme de urgie a acestor securiști și a cohortelor lor de sifonari și informatori?

ZE_RO.

Azi poate  doar să ne amintim, la modul retoric, despre o idee de anul trecut, ce a ținut prima pagină a amuzamentului pe ziarele și publicațiile Unităților Militare de presă: reducerea bugetelor acordate inutililor securiști și demararea unui program național de „vitaminizare” a copiilor cu vitamina D3. Nici mai mult nici mai puțin decât vitamina având rolul cel mai important în ecuația unui sistem imunitar eficient.

Așadar, azi, după ce a venit acest mititel dar admirabil virusel, care ne-a deschis mintea și rațiunea cu lovituri de baros, constatăm că în țară e nevoie de medici și asistenți.

E nevoie de șoferi și manipulanți.

E nevoie de brutari și măcelari

E nevoie de instalatori și electricieni

E nevoie de fermieri, pomicultori și legumicultori.

CE CĂCAT SĂ FACI LA VREME DE URGIE CU 7.000 de putori din magistratură și altele câteva zeci de mii din Neo-Securități?

Nici să-i pui să măture strada nu-s buni, fiindcă NU ȘTIU SĂ FACĂ NIMIC, NU ȘTIU NICI O MESERIE ȘI NU AU NICI O DEPRINDERE PRACTICĂ UTILĂ.

Ca să nu lungesc scrierea: Covi o să vină și o să treacă și toți dintre noi o să ieșim CU BINE din această cumpănă a vieții.

Poate anii viitori o să apară apoi fratele lui Covi, verișorul lui Covi, „girlfrienda” lui Covi.

Iar Omenirea o să treacă cu bine și peste acele cumpene.

Dar cred că azi, la ceas de urgie, nici nu se mai gândește careva că în viitorul apropiat vom mai avea subiect de dezbateri polemice pe tema salarizării magistraților, pe tema pensiilor speciale, pe deconturi de transport, cazare, aspirine sau bețigașe de urechi, și alte asemenea căcaturi superflue ce ne deturnează atenția de la esențialul uman și ne face ca din cauza copacilor existențialiști să nu mai vedem pădurea destinului.

Așadar, ca un ecou propagat în viitor: medici, asistente, spitale, linii de gardă, ambulanțe, aparatură medicală, redeschiderea tradiționalelor institute de cercetare și producție în domeniul microbiologiei, șoferi, infrastructură rutieră, carburanți la preț decent, programe naționale de sprijin a micilor producători agricoli, instalatori, electricieni etc. etc.

ADMIRABILUL COVI A AVUT PUTEREA DE A NE TREZI DIN BEȚIA DISTOPIC- PERSUASIVĂ ȘI DE A NE INDICA NECESITATEA RE-IERARHIZĂRII PRIORITĂȚILOR UNEI COMUNITĂȚI.

VIAȚA are prioritate maximă.

Apoi asigurarea unui climat de viață cât de cât decent.

Abia undeva la urmă de tot vin ifosele unor sociopați cu mințișoarele auto-îndumnezeite „pă persoană fizică” de scorneala a „nuș ce misiune divină ar avea ei de îndeplinit”.

I like Covi Nineteen!

If Covi hadn't been, it would have been invented

(Love U, Covi!)