Cică, prin vremea lui Ștefan cel Mare și Sfânt, s-o auzit zvoană de invazie otomană.
Pe atuncea invazia otomană erea acătării, cu ieniceri, spahii, sângeacuri și toate celea, nu ca amu invazie făcătură, cu milioane de refugiați sirieni ce stau în block-starturi așteptând ca Sultan Tayyp să pocnească pistolul.
Atunci Vodă Ștefan o dat poruncă prin care o convocat la oaste toți boierii și toți răzeșii disponibili.
(cei care nu erau plecați la zidit Catedrale prin Britania și Hibernia, nici la șters la cur marchize și ducese prin Genova, Venezia și Florența, dar nici la rânit balega prin Bavaria sau Țările de Gios)
S-o adunat oastea moldovinească pe un câmp mare de supt zâdurile Cetății, s-o așezat în linie ca pentru revistă de front, o dat onorul la Vodă după care Vodă s-o aburcat pe cal, ca să poată să fie auzit și mai ales văzut de toată răzeșimea!
(că doară zice în Letopiseț că Vodă aista era el mai mititel de stat, dar „mare la sfat și degrabă vărsătoriu de sânge”)
Se aburcă Vodă în șa, cuprinde cu rotocoala privirii până la orizont polog de răzășime și, încântat de spiritul de coeziune, camaraderie și solidaritate al moldovenilor, poruncește cu voce de tunet ORDINUL DE LUPTĂ:
„- Pi cai, Oștenii mei!”
În loc să iasă o forfotă ca o mare turburată, răzășimea stetea și-și dădea din coate și mustăcea zâmbete nerușinate.
Neștiind ce anume se petrece, Vodă Ștefan se întoarse mânios către Marele Spătar, mustrându-l și chestionându-l cu privirea:
„- WHAT THE SHIT IS HAPPENING HERE?
La care Marele Spătar, rușinat și temător, respectful își ia cușma din cap și mototolind-o în mâini, îndrăznește cu voce spășită să-i explice lui Vodă că Decretul Voievodal de Convocare nu poruncea prezentarea la oaste cu cal, ci numai cu paloș, coif și scut.
„- N-avem cai, Măria Ta, fie-ne cu iertăciune!” - încheie with al due respect Marele Spătar.
Realizând uriașa eroare de comunicare a Cancelariei voievodale și scârbit peste măsură de incompetența Marelui Logofăt ce redactase draftul ucazului voievodal, Vodă își smuci cu furie hățurile roibului și cu privirea arzătoare ca doi tăciuni de mânie, azvârli către oștire o sudalmă disprețuitoare, de asemenea rămasă în Cronici:
„- Apăi dacă-i așa... Pi curând, oștenii mei!”
------
La fel o pățât zilele trecute și Petrov - Turnătorul la Secu și în Pocale, când s-o trezit el mai pe seară să zbiere ca... SĂ IASĂ ARMATA ȘI SĂ PATRULEZE PE STRĂZI, ÎN SATE.
Acuma na, nu prea l-o băgat nimeni în seamă pe Chiorpecul drojdier, nu de alta dar vremea era pe la ceas de înserat, atunci când concentrația alcoolică în sânge atinge cifre egale cu mortalitatea virusului Covi iar sub masă încep să se adune cam multe butâlci goale de Johnnie Walker Black Label.
Cum se smiorcăia el acolo ștergându-și mucii cu dosul mânecii, „Să vină Armata!”, „Să iasă Armata pe străzi!”, într-un târziu l-o lămurit chelnerul, venit să adune sticlele goale de sub masă, ca să nu mai zbiere atâta că-i târziu și copiii o adormit, 'te dreeqului de chefliu!
Și l-o lămurit din scurt pe matrozul matrafoxat că n-are cum să vină Armata fiindcă în Rroemenika NU MAI ESTE ARMATĂ.
La care matrozul planetar, sărindu-i oleacă aburii beției, îl întreabă pe chelner:
„- Da' atunci dacă nu-i Armată, cine păzește Țara?”
La care chelnerul i-o retezat-o scurt, zmulgându-i din față paharul în care mai avea un deșt de licoare scoțiană (scotch):
„- Păi, cei pe care i-ai tocmit matale. Arnăuții lefegii, din oastea Licuriciului, din Fanarul Uașintonului!”
La care matrozul, devastat sufletește de faptul că nu mai erau deloc pahare și nimic de turnat în pahare, se îndreptă atunci cu pas... legănat către ieșirea cârciumii, boscorodind neinteligibil la chelner:
„- Apăi dacă... nu mai e nimic, atunci... pe curând!”
------
Addendum explicativ: Scârnăvia asta de Petrov, coincide identitar cu neisprăvitul care acum vreo 10 ani, tot la vreme de criză, le hăhăia halenă alcoolică direct în față medicilor și asistenților, spunându-le cu tupeu că „dacă nu le convine, n-au decât să plece peste hotare!”
Bravo, Petrov - „vizionarule”, f*te-o-ai oleacă pe mă-ta, că diștept plod a mai lepădat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu