Milițianca millennials

(pamflet mustind de ciudă la adresa tuturor tutelor absolute, ajunse milițience)

Milițianca e o reprezentanta exponențială a generației millennials, loaze multe, cu diplome colorate, și extrem de costisitoare.

Loaza millennials aparține acelei generații de nătângi care afirmă plină de emfază că „vor porni o revoluție” iar veteranii lui 89, le replică cu dispreț nedisimulat că „generația lor nu știu să pornească nici mașina de tuns iarba, darămite o revoluție”.

Tuta millennials și-a desăvârșit pregătirea școlară participând la Simularea Educației Naționale, pe care a parcurs-o în ritm uniform accelerat, cu aplomb de rățușcă turbopropulsată prin apă.

Tuta millennials, la Examenul de Evaluare a Școlii Românești care scoate TâNpiți,  a realizat uimitoarele performanțe de a obține nota 2,45 la ”Aritimetică” și nota 3,40 la Limba și literatura română.

Tuta millennials a absolvit unul dintre cele mai performante colegii din țară: Colegiul Tehnic din Neisprăviții din Deal, (localitate învecinată cu Cucuieții din Vale).

Tuta Millennials a susținut Bacalaureatul la 5 obiecte: sport, muzică, educație civică, săritura în lungime și săritura în grosime.

Uimitoarea agri-cultură generală dobândită din fuga touchpadului aifonului, pe site-uri intelectualiste de tipul „e-referate” și „clopoțeldot ro”, uimitoarele deprinderi teoretice și practice exersate în Bambuu și alte asemenea așezăminte de cultură bananieră, evident că au îndreptățit-o pe Tuta millennials să acceadă la una din cele mai prestigioase facultăți din lume: Factoria de boacteri de Noapte, de la Câmpina – Valahia.

Evident că rezultatele examenelor au fost dezastruoase – atât testele scrise picate ”Cum Laude”, dar și probele fizice căzute ”Magna Cum Laude”, nu de alta dar între timp Tuta millennials se metamorfozase într-o panaramă cu grație de balenieră și tonaj de poloboc nedestupat.

Norocuțul tutei a fost babacul – milițian pensionar – care-l cunoștea din tinerețea-i „comunistoidă” pe Comandantul Fabricii de Milițieni de la Câmpina.

În fine, grăirea lungă e sărăciea omului și belșugul pochilor.

Evident că azi Tuta Millennials a ajuns milițiancă.

O milițiancă aidoma tutor celorlalte milițience.

O milițiancă standard, ale cărei țâfnă și infatuare își au sustenabilitatea doar într-un element vestimentar: cașcheta de pe dovleacul purtător de șuvițe blonde. Căci doar blond este culoarea predestinată mințișoarelor mononeuronale ale milițiencelor.

Pentru acest accesoriu formal, milițianca este străbătută permanent de un fior inspirat din cel de-al patrulea palier al Piramidei lui Maslov: nevoia de stimă şi de recunoaştere socială!

Ce căcat stimă să mai primească tuta de nota 2,45, proastă ca o noapte polară și năroadă ca un taraș de gard înfipt într-o groapă adâncă?

Neprimindu-și doza așteptată de stimă din partea celorlalți, milițianca comite gesturi instinctuale prin care-și cerșește idolatria neacordată voluntar: CA UN MAROMET* CU FUSTĂ, ÎMPINGE  O AMĂRÂTĂ BOLNAVĂ, AJUNSĂ ÎNCĂTUȘATĂ PRINTR-UN INCERT CONCURS DE ÎMPREJURĂRI.

Cu atât mai mult este sugestivă brutalitatea Tutei Milițience mai ales când aceasta se produce în fața camerelor de luat vederi ale televiziunilor naționale.

Prin gestul său brutal și neomenos, milițianca se simte răzbunată și împlinită. Se simte răzbunată pentru toate împrejurările în care dascăli, mentori, cunoscuți, vecini din generația celei încătușate, au umilit-o pe Proastă spunându-i neaoș că-i de o Prostie Tulburătoare.

Și se simte împlinită atunci când, în fața întregii națiuni își defilează chintalul de șunci, osânze și celulite, repezind-o pe aia care mai are un pic și o aduni cu fărașul de lângă bordură.

Văzând brutalitatea paradigmaticei Proaste ajunsă la Putere, mai că-ți vine în minte o sudalmă de genul celor scornite de gardianul Gicuță dintr-un roman de Marin Preda (roman necunoscut Tutei Milițiancă):

„- MIȘCĂ, MĂ , FU*TU-VĂ MUMA-N C*R DE REACȚIONARI!”

-----------

n.a. această scriere indignată nu este vreo pledoarie în favoarea infracționalității și nici nu reprezintă vreo apologie a vreunei formațiuni politice.
Este doar o răbufnire de obidă, determinată de înfiorătoarele sfidări ale unui principiu fundamental al procedurilor judiciare penale: UMANISMUL DREPTULUI PENAL:

„Umanismul dreptului penal este obligația legiuitorului și a persoanelor care aplică legea penală, de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Altfel spus, umanismul dreptului penal reprezintă o cerinţă indispensabilă pentru opera de creare şi aplicare a dreptului penal.”

CE COMITE KRETINA AIA BLONDĂ, CU O SINGURĂ CIRCUMVOLUȚIUNE PE CREIER CREATĂ DOAR PRIN PURTAREA EXCESIVĂ A CASCHETEI, NU DIFERĂ CU NIMIC FAȚĂ DE ATITUDINEA TIRANICĂ A CELEBRULUI TORȚIONAR MAROMET.