Chronicile din Valonia, Bavaria și Galia

Despre viitorul It-Exit, în termeni aspri de „vaffanculo”, am scris amu ceva zile.

Despre admirabilul exemplu al chinezilor de la momentul de importanță ZERO, în care Italia țipa iar șobolanii și pițipoancele hexagenare se ascundeau pe sub birourile de la Briusel, am scris tot amu ceva timp în urmă.

Despre această construcție distopică – UE – o veritabilă abureală ideologică menită să asigure profitul unor Kamarile și al unor Oligarhii, am scris.

Azi nu mai rămâne decât să postulăm:

NIMIC DIN CE A FOST NU VA MAI FI LA FEL!

Xiàng yòu kàn, tovarăși comunitari ( = maidanezi) de mucava și tinichea !

-------

„Țara piere și baba se coafează”.

Păi, cam așa se alintă babornițele sclifosite, pițipoance hexagenare din tagma merkeliței, leydenei sau lagardei: când lumea stă pe un poloboc cu pulbere, cu fitilul scurt deja fâsâind, momâia obsoletă descalecă de pe mătura turbopropulsată, ca să-și facă „pregnancy test” să vadă dacă a fost cu ceva izbândă și folos repriza de taharruș comunitar.

O lume, nebună, nebună, nebună.

O lume de babornițe scelerate și sclifosite!

Și cât stă babornița comunitară să-i iasă testul de sarcină Covi, se holbează în oglinda-oglinjoara Vrăjitoarei din „Cenușăreasa”, își chituiește fața cu straturi consistente de fard Ceresit pentru exterior și îngână un cânticel catchy dar devenit frivol prin însăși împrejurarea nepotrivită:

„I want your ugly, I want your disease
I want your everything as long as it's free
I want your love
Love, love, love, I want your love, hey
I want your drama, the touch of your hand (hey)
I want your leather-studded kiss in the sand
I want your love
Love, love, love, I want your love…”

Iar ca să corelez ultimele 2 comentarii cu postulatul „Nimic nu va mai fi ca înainte”, s-ar putea spune astfel:

Panarame dintr-astea din tagma pițipoancelor hexagenare alintate și bețivani andropauzați cu mințile a la „Agamiță Dandanache”, ce au reușit să distrugă DEFINITIV proiectul politic și economic comunitar, ar fi timpul să-și primească o binemeritată cizmă-n kur și să fie trimise acolo unde este îndătinat locul istoric al ciurucurilor: la lada de gunoi a istoriei, în secțiunea umoristică a satirei și pamfletului.

Viitorul va fi al leaderilor luminați și mai ales responsabili în procentaj maxim asupra rolului lor.

Conducători care să nu mai aibă „amprenta” de caricatură amuzantă și ale căror uriașe disparități comportamentale și aptitudinale să fie ascunse sub țol prin acea nefastă „political correctness”.

STOP JOC!

În viitor, corect politic va fi ca panaramei și marțafoiului cocoțat în funcții DE DECIZIE cu impact asupra comunităților, să le poată fi apreciată liber activitatea și prestația și imediat să li se opună un ferm „VETO” atunci când acțiunile lor pun în pericol stabilitatea socială.

Viitorul va fi al liderilor care vor emana prin toți porii persoanei lor competență, profesionalism, seriozitate.

Timpul panaramelor, al pițipoancelor, al marțafoilor, al trepădușilor, al găgăuților A APUS.

A apus definitiv odată cu prăbușirea la nivel european al acestui proiect distopic denumit UE și la nivel mondial, odată cu confirmarea caracterului utopic al conceptelor de mondializare – globalizare.

----------

Uitasem ceva…

Apăi, la aceste cumplite file de cronică, la care harridancele comunitare își consultau oglinzile comic-deformatoare, chestionându-le asupra paradigmaticei dileme „Oglindă-oglinjoară, cine-i cea mai MILFă baborniță din țară?”, undeva prin Galia lui Vercingetorix, Asterix și Obelix se producea una din cele mai memorabile faze de cascadorii râsului.

Cică, la un Palat vestit, ce aparținuse cândva REGILOR LUMINAȚI, dintr-un dulap se auzea un celebru hit juvenil:

„C'est dur dur d'être bébé

Oh là là bébé, c'est dur dur d'être bébé

Dur dur d'être bébé

Je m'appelle Micron

C'est dur dur d'être bébé….”

Ghidându-se după șăgălnicia ludică a cântecelului, Madame Brigitte s-a apropiat cu făcălețul în mână, hotărâtă să-l responsabilizeze pe micronul galic cu privire la importanța funcției sale și cu o mișcare bruscă din poignet a deschis ușile dulapului Ludovic al XV-lea.

Dintre rochiile, taioarele, sutienele și chiloții Brigittei se dezvăluia o panoramă demnă de descendenții Corsicanului.

Costumat în uniformă de general napoleonian și pe cap cu un coif aurit, împopoțonat cu coarne de bou și pene de cucoșăl galic, micuțul strateg se desfăta în mijlocul unui admirabil „Jeu du Guerre”: pe o blană de șinșilă de-a Madamei Professeure se desfășurau divizii de soldăței de plumb, batalioane de tănculețe de lemn și escadrile de avionașe Rafale de hârtie.

(Madame la Professeure) „- Micron, mon petit gerontophile, mais que fais-tu ici? Il est temps de sortir en public et de faire une déclaration à la presse”

(Le Petit Micron) „- Maman, laisse-moi tranquille. Je suis à Waterloo maintenant.”

(Madame la Professeure)  „- Micron, toute l'Europe attend un message de solidarité!”

(Le Petit Micron) „-Maman, maintenant je n'ai pas le temps de m'occuper des bagatelles. Je suis sur le point de vaincre le général Winter.”

(trântind la loc ușile șifonierului)

„Oh là là bébé, c'est dur dur d'être bébé

Dur dur d'être bébé.

Je m'appelle Micron

J'ai quatre ans et je suis petit…”