Dicţionar contemporan – litera B - BĂDIA

motto:

„Merg pe gard, de drum mă ţin

De la beat cârciumă vin,

Şi cu subţioara-n pâine

Nici un latră nu mai câine !”

Degeaba speraţi la o pastişă ironică cu subiect Bădia. N-ar fi corect nici faţă de majusculele alfabetului, special alocate oamenilor care, prin simplitatea lor, îşi merită denumirea.

Cum nu ne putem asuma rolul de judecători ai lui Bădia, hai măcar să-l măsurăm şi cântărim.

Măsurat

Bădia e un om. Atât! Un simplu Om. Nici mai bun dar nici mai afurisit decât împrejmuitorii lui. Bădia e unul din cei doi oameni de pe acest pământ peste care trece timpul fără să le modifice fizionomia.* Cum îl ştiu că arăta acum treizecişiceva de ani la fel arată şi astăzi. Hâtrii pun ineditul situaţiei pe seama îmbălsămării etilice de care beneficiază Bădia. Cică e conservat în alcool şi aşa o să rămână pentru încă multă vreme. Mă dezic categoric de neseriozitatea ironică a acestui comentariu (cârteală răutăcioasă cu ţintă predilectă paiul din ochiul megieşului).

Atâta cusur are Bădia – păhărelul. Şi ce dacă, mare ispravă! Unii adună timbre, alţii vederi, cutii de chibrituri, bibelouri sau cine mai ştie ce prostioare. Unii colecţionează fluturi, alţii îşi ţin colecţia de fluturi în interiorul dovleacului cugetător. Bădia nici măcar nu e colecţionar profesionist de păhărele nepermiţându-i mărimea şi conţinutul buzunarului. E doar un amator pasionat.

Un stereotip procedural al unei capturi derizorii, conceput şi realizat de Bădia, arată cam aşa:

Se apropie Bădia de locaţia vizată unde îşi salută respectuos viitoarea „victimă”: „Sssă ttrrăiţi dddom pprrofesor!”. Nu e bâlbâit defel Bădia, aşa cum susţin cârcotaşii, ci explicaţia pentru repetiţia consoanelor dure trebuie puse pe seama emoţiei. Emoţia momentului prin care îţi decernează în cadru oficial titlul de Profesor. Este maximum de demnitate pe care o poate imagina Bădia iar acea demnitate ţi-o conferă benevol, altruist, din adâncul inimii. Ar putea fi considerată o glumă, dar mie nu-mi vine defel a râde; mai mult chiar mi se pare că titlul cu care te-a uns şi te-a înălţat Bădia face mai mult decât titlul de Doctor Honoris Causa al facultăţii de medicină din Oradea, universităţii hyperion şi al universităţii spiru haret, toate trei luate la un loc. Guşaţii ăştia pentru orice titlu sau fiţuică stampilată cer sute şi mii de euro. Bădia e MULT mai modest. După ce ţi-a stimulat involuntar pregătirea perceptivă, lasă un interval de câteva secunde necesar introspecţiei meditative după care cu timiditate îndrăzneşte: „Nnnu ai ccumva o ţţţâgară în plus?” Primul impuls ar fi să-i spui Bădiei că pachetul de mahoarcă are exact 20 de ţigări şi nici una în plus dar nu te lasă inima aşa că îl înzestrezi filantropic cu un duhan. Şi un foc la duhan că restul are el. Cât timp meşteşugeşte la rotocoalele de fum, Bădia pritoceşte mărunţel asupra unei noi ofensive. Care se materializează pe la jumătatea tabacului: „Ddda o zzzoaie sse pppoate, dom pprofesor?” uneori îi spune zoaie, alteori cinzeacă şi înseamnă 50 de ml. de votcă de cea mai proastă calitate (e finuţ Bădia nevoind să-ţi agreseze pecuniar buzunarul). Scoţi 50 de bani din pozonar şi donezi „o zoaie”lui bădia. End of story.

Nu ştiu de câte ori pe zi se repetă secvenţa şi nici n-ar fi interesant de aflat. Cert e că pe la ceasul înserării, pe mărginuţa extremă a drumului merge Bădia cuminte spre casă. Conştiinţa sa de colecţionar amator îi impune să cerceteze binişor drumul cu toiagul, cu atenţie şi cu zăbavă. De se nimereşte să treci pe lângă el la momentul retragerii solemne primeşti obligatoriu un surprinzător „Ssă ttrrăieşti, băietu’!”. Iete al naibii Bădia ce tare e! Mai stai o clipă zăbavă să-l observi şi vezi că prudenţa e a doua natură a Bădiei. Cum vede în zare bădia farurile vreunui otovehicul se retrage riscant de strategic până pe marginea abruptă a şanţului-dormitor. Degeaba speraţi să vedeţi cascadorii! Nu, nu! Nu l-a văzut nimeni niciodată prăvălit la orizontală. Pofta în cui!

Return to street.

Nu poate şti Bădia dacă cel ce conduce otovehiculul nu e mai ameţit ca el (adică ciocan de beat, şoferul nu Bădia!). Dacă nu-l vede şi dă peste el? Şi ce te faci pe urmă la cercetarea meliţienească de la faţa locului? Cu siguranţă cel vinovat va fi scos tot Bădia fiindcă Bădia nu are disponibili 500 de euro ca să-i împingă sub râtul porcului ca să scape basma curată! Aşa că Bădia se trage până la 2 microni de abisul rigolei şi lasă să treacă tot ce e de trecut: maşini, biciclete, stâlpi, copaci, gâşte, vite întârziate, OZN-uri – toate au deplină prioritate în faţa Bădiei.

Cântărit

Bădia reprezintă cu simultaneitate media aritmetică şi geometrică a concetăţenilor săi. Are o căsuţă de chirpici cu 2 camere – ca tot omul. Are o băbuţă – ca tot omul. A muncit cum a putut şi pe unde a putut, statornic sau ziler. Are copii mari, realizaţi şi pe la casele lor.  Despre el ca om sunt şi puţine dar şi multe de spus. Nu s-a certat cu nimeni niciodată şi e blajin ca o bucată de pâine scoasă din cuptor. E atât de milos de felul lui că nici claponii neveste-sii nu pune mâna să-i taie. N-a făcut rău la viaţa lui nimănui, deşi ar fi putut să o facă. Nu şi-a nedreptăţit nici rudele dar nici pe cel străin. N-a minţit, n-a trădat, n-a pârât, n-a bârfit, n-a ucis, n-a făcut pe nimeni să sufere de foame, n-a făcut pe nimeni să verse lacrimi de durere şi suferinţă, n-a comis adulter, n-a micşorat măsura de grâu, n-a falsificat ocaua, n-a apăsat pe varga de fier a cântarului. Mămăliga şi ceapa a împărţit-o cu cel înfometat, bineţe şi o cofiţă de apă a dat celui însetat, haina peticită a dat-o împrumut sau de tot celui zgribulit. N-a rostit vorbe de ocară asupra Zeului. N-a micşorat ofrandele datorate templului.

E CURAT! E CURAT! E CURAT! E CURAT!

Împărţit

„Ne naştem pe rând şi murim pe sărite!”

Dacă peste acest elementar adevăr suprapun starea de imunitate temporală a lui Bădia atunci cu siguranţă noi toţi, scribi şi cititori, vom fi la poarta trialului** ceresc atunci când Bădia se va înfăţişa. Vom fi cu toţii acolo să ne pişăm pe noi de râs când bădia se va apropia de Sân Chetru cu clasica formulă: Sssă ttrrăiţi dddom pprrofesor! Nnnu ai ccumva o ţţţâgară în plus?”

Care Sân Chetru va fi pus într-o situaţie mai mult decât delicată ştiind că acolo, după poartă, nu „iesti nici tabacioc dar nici votchi”.

Propun o dispensă pentru Bădia. Pentru Bădia şi pentru toţi Oamenii cu mâinile curate şi inima dreaptă. Dispensă prin care să poată găsi a 21-a ţigară şi cinzeaca ieftină printre bălăriile verdeaţa grădinii eterne!

-------------------------------------------------------------------------------------------

* Cel de-al doilea exemplu fiind inegalabilul bard Tudor Gheorghe.

** trial (eng.) = 1. Proces; 2. Încercare; 3.Probă; 4. Experiență; 5. Cercetare; 6. Încercare dureroasă: 7. Selecționare - Afişaţi dicţionarul detaliat