Dicţionar contemporan - litera m - miliţianul

Moto:

„Tot omul se trage din maimuţă numai miliţianul se trage din porc”

                                                                   Ch. Darwin – „Originea speciilor”

Scena I

„Un miliţian era atât de prost încât până şi colegii lui şi-au dat seama de acest lucru!”

                                                                                             

     În Sistemul Internaţional de Unităţi, unitatea de măsură a inteligenţei este ŢIANUL.

Ţianul este definit ca fiind nivelul cognitiv al copilului născut la 5 luni din părinţi narcomani, incubat în frigiderul de la morgă, opărit în cristelniţă, scăpat în creştet la botez şi înţărcat cu samahoancă. (n.r. rachiu de sfeclă de zahăr)

Are ca unic multiplu poliţianul -  numit de obicei în funcţiile de conducere judeţene (poli- element de compunere care înseamnă mai mulţi), iar ca submultipli: deciţianul, centiţianul şi miliţianul – succesiune în care sunt distribuiţi în municipii, oraşe şi comune

     Inovaţie administrativ-bugetară relativ recentă (de la Cuza cetire) menită să înlăture tradiţia spartană conform căreia bicisnicii, cei ce nu puteau sluji sub arme sau să se întreţină singuri, erau utili pentru desfăşurarea experimentelor de fizică mecanică şi aerodinamică – mişcarea unui corp aruncat pe verticală (în râpă).

Inovaţia este în fapt o formă de protecţie socială şi constă într-o sinecură legal instituită pentru acele categorii sociale defavorizate de …soartă din naştere şi care nu ştiu să facă nimic altceva sau nu vor să presteze o activitate socialmente utilă.

Pregătirea de specialitate este deosebit de sintetică, durează câteva săptămâni şi se realizează în reţeaua de fabrici proprii afiliate Ministerului de Afirmare a Intereselor Băieţilor Deştepţi.

Selecţia este deosebit de complexă:

În primul rând se verifică dosarul personal al catindatului astfel încât acesta să aibă „o origine socială sănătoasă”. Punctajul cel mai mare îl obţin cei ai căror părinţi desfăşoară activităţi lucrative de tipul procuror-gladiatoare (ştiţi povestea, tata  procură şi mama vinde gladiole!) iar bunicii au activat la timpul lor în Hitlerjugend. Locurile disponibile se completează apoi în ordinea fii, fiice, netoţi, netoate de: meliţieni activi, meliţieni inactivi (undercover), clănţăi la Secu, instigatori, zvoneri, bătăuşi şi pârnăiaşi graţiaţi pentru bună purtare dar semnatari ai angajamentului solemn.

 A doua etapă a selecţiei constă în evaluarea psihologică şi medicală. Sunt eliminaţi din start cei cu mai mult de 1 neuron sau cu mai mult de 1 circumvoluţiune pe suprafaţa cortexului, fiind bineştiut că această circumvoluţiune se va realiza DOAR prin purtarea permanentă a caschetei.

Instrucţia în sine este deosebit de complexă şi urmăreşte realizarea standardelor de performanţă Schengen. Cursanţii parcurg, individual şi în colectiv, itemuri pregătitoare specifice cum ar fi de exemplu: calculul mijloacelor necesare înfiletării unui bec¹, deschiderea unei conserve² sau rezolvarea unor chestionare cuprinzând întrebări de tipul „unde a avut loc bătălia de la Vaslui?³,

În ultima parte a modulului pregătitor cursanţii îşi aleg numelor conspirative pe care le vor utiliza în activitatea operativă. Intrigate de rezonanţa suină a nickname-lor alese - caltaboş, cârnaţ, şoric, tobă, lebăr – o comisie pluridisciplinară ministerială a stabilit că aceste opţiuni reflectă onoarea profesională şi apartenenţa la specia ascendentului trofic comun.

După parcurgerea stagiului de perfecţionare, în Consiliul de Administraţiei al Fabricii se definitivează profilul viitorului slujbaş ministerial. Acest profil se loadează apoi în memoria unei imprimante inkjet, se setează necesarul anual de „specimene”- etalon, se confirmă cu OK şi se finalizează şcolarizarea cu Print.

Proaspăt-înălbăstriţii urmează upgradarea finală constând în înfigerea definitivă a unui băţ în cur astfel încât candidatul la trebile intern-ministeriale să dobândească conştiinţa mândriei personale şi a apartenenţei la tagma ‘telectualilor,

Apoi li se dă drumu’ în lume cu numire prin ordin şi cu singura atribuţiune de serviciu imperativ precizată: „descurcaţi-vă”.

 (Ar putea fi oarecum o situaţie analogă cu aspiraţiile unui candidat silvic - „Doamne, nu îmi da salar’/ Numa’ fă-mă pădurar!”- însă nu îmi permit să insult breasla silvicultorilor care se ştie că sunt «oameni printre tufe» spre deosebire de miliţieni care sunt «tufe printre oameni»

Dar n-are rost să reiterez aici amploarea folclorului cu şi despre miliţieni fiindcă îmi suspendă google spaţiul alocat găzduirii blogului.)

ŞI SE DESCURCĂ; NENE!!!

Scena a II-a

Un şoricel a ronţăit o boabă de strugure stafidită şi s-a îmbătat. Curajos nevoie-mare a ieşit din bortificiul locativ şi a început să cânte deşănţaţ „Unde-i mâţa ca s-o pup / Unde-i mâţa ca s-o f*t”. Căutându-şi-o cu lumânarea, apare mâţa zburlită gata-gata să facă accident vascular cerebral: „ce spui tu acolo şoricelule, ori n-aud eu bine?”. Pe loc şoricelului îi trec aburii bahici, începe să tremure şi să se dezvinovăţească:”Ei, coană mâţă, ce nu zice omul la beţie!”

     Prima dată când apar într-o comunitate meliţienii sunt ca şoriceii cei saşii: bălăngăne într-una din capul cel prostovan îngâ-nând un cântecel numai de ei înţeles „îngî, uite slănina, îngî, uite făina!”

Odată targetul focusat încep să-şi facă prieteni printre localnici. Localnici care, chiar dacă sunt trecuţi prin ciur şi prin dârmon şi ştiu că ce-i prea frumos are „False” ca valoare de adevăr, lasă prudenţa deoparte şi chiar cred că i-a blagoslovit menesteru’ cu un om onest.

Ţi-ai găsit, porcovanul de meliţian e deghizat în şoricel până află el toate mişmaşurile şi învârtelile din enclava sa. Mai mult de-atât, mai dă şi el o copită de ajutor la implementarea unor potlogării electorale, a unor sforării funciare sau a unor catifelări din pix ale ciolanelor rutier-cotonogite.

A citit prostovanul pe o pagină (pe care a rupt-o dintr-o carte într-un moment de maximă dificultate fiziologică  fugind spre dosul curţii ) că marii conducători aveau o maximă “Divide et impera”. După oareşce timp a găsit o ocazie favorabilă să afle secretul lui Polichinelle, aşa că l-a acostat pe proful de rezistenţa materialelor într-o zi de grevă şi i-a dat de băut oricât  numai să-i deseneze şi lui cam ce vrea să însemne vorba aiasta. După ce a aflat, un înger răzbunător purtând halebarda lui Mihai Viteazu s-a pogorât din înalturi ca să-i aducă trogloditului revelaţia; ochii i s-au luminat umeziţi de emoţie, mîinile au început să-i tremure convulsiv şi într-un final, cu o voce sugrumată de furie a reuşit să-şi decreteze crezul: “răscrucea mamii voastre de milogi, vă arăt Eu cine sunt!”

Scena a III-a

„Eu sunt motanul Dănilă

Sunt cel mai aprig motan,

De şoricei nu mi-e milă

Căci sunt motanul Dănilă”

     Cadru decupat parcă din Star Trek. Fondul sonor asigurat de „Conquest of Paradise” by Vangelis. În faţa meliţiei toată populaţia parohiei de la cel cu ţâţa-n gură pân’ la cel cu barba sură. Reichspalatul meliţiei împodobit cu flamuri şi rune. Neliniştea şi panica pluteşte în aer ca o ceaţă atomică şi se transmite ca virusul gripei aviare. In planul secund un grup de răzeşi veniţi să-şi caute dreptatea intonând umil „Corul robilor” a lu’ Nabucodonosor. În plan îndepărtat pe lângă  acareturile meliţianului se văd sumedenie de argaţi deplasându-se cu viteza luminii (dacă aveau viteze cuantice înseamnă că NU SE VĂD iar dacă nu se văd înseamnă că NU SUNT - a stabelit o comisie de control de la menester deranjată deplasată la faţa locului de sesizările unor reclamagii împuţiţi)

Sunet de trâmbiţe, răpăit de tobe; se lasă o linişte mormântală. Suspans şi frică. Apare Alesul Numitul ca un stâlp de foc într-un nimb de viscol; hiperbolica teofanie îngenunchează toată adunarea. Maiestatea sa Numitul aţinteşte vârful nasului la zenit, îşi dă mai pe ceafă cuşma de tarabostes împodobită cu însemnele imperiale, netezeşte Crucea de Fier primită în semn de recunoştinţă a celor 20 de ani de serviciu exemplar, înfige degetele răşchirate în diagonala centurii şi guiţă primele cuvinte:

 „- Măi pooleţilor! (pauză pentru suspans)

Mulţimea cuprinsă de extaz începe să intoneze o odă (o! dă-te-n mă-ta de tâlhar)

Face un semn scurt din mână retezând tumultul mulţimii după care grohăie iar:

„- Voi vedeţi cât de Mare sunt eu?”

(poporul: nu ţ-ar mai muri mulţ’ înainte!)

„- Vedeţi cât de Sfânt sunt eu?”

(poporul: n-ai mai ave’ popă la moarte!)

„- Începând de acum, aveţi sacra datorie să întreţineţi noua seminţie a poporului ales cu toate averile voastre, cu toate puterile voastre şi cu toate mijloacele voastre.

Începând de acum jertfele de ardere nu mai duc la templul de închinare ci se aduc şi se depun pe grătarul încins din curtea templului meliţienesc.

Începând de azi zeciuiala nu se mai predă leviţilor ci aceasta devine cincizeciuială din orice şi se predă de îndată la coana nevastă-mea. Să fim bine înţeleşi, viermi nemernici ce nu meritaţi îndurarea mea,  jumătate din orice trece pe stradă - lemne, droguri, scânduri, ţigări, alcool, benzină, prundiş, prostituate, animale, arme, grâu, vin – poruncesc să se depună deîndată la magazia mea de la vale.

Dau de ştire tuturor, tâlharilor (people: mai mici ca tine!) că orice lucruşor furat să fie înjumătăţit cu ştiinţa şi spre bunăstarea mea. De primirea acestor daruri se va ocupa vistiernicul meu Hunchback ⁴. Căci eu voi fi milostiv cu voi şi nu vă voi da în mâinile duşmanilor voştri procurori cât timp voi împărăţi cu voia Domnului Minister.

DIXI! ⁵

(poporul: fixate-ar pe tine naiba fochist la cazane să te fixeze!)

Scena a IV-a

„De ce crapă asfaltul sub un miliţian? R: cel mai deştept cedează”

Oamenii au plecat pe la casele lor scârbiţi, convinşi fiind că traiul lor poate merge mai departe nestingherit şi fără porcul ministerial. Încredinţaţi că valorile conştiinţei lor de oameni simpli şi învăţătura cutumelor strămoşeşti fac mai mult decât nelegiuitul pus la loc de legiuire.

Am mai uitat ceva? A, da! Porcul. E bine rotofei, s-a mai îngrăşat. La fel şi doamna scrofiţă care cam suferă cu bila (la câtă otravă poartă în suflet nici nu e de mirare; cealaltă bilă, cu rol de astupătoare antipluvială a gâtului, fiind într-un stadiu incurabil ). Râmă amândoi câtu-i ziulica de mare ca să adune ghindă albă pentru ignaturi negre şi să le lase îndestulare purceilor până la a şaptea generaţie. Să ajungă şi ei râtani de nădejde ca tatăl lor meliţianul.

Note şi răspunsuri corecte:

¹ -1 ţine becul, 4 învârt masa pe care stă nr. 1, 4 se învârt în sens invers să nu ameţească nr. 1 şi al zecelea stă de şase să nu vină curentul

² - Deschideţi, sunteţi încercuiţi!

³  - la Vaslui (Podul Înalt e pentru cei ce nu au băut cerneala)

⁴  - only for connoisseurs (n.red.)

⁵ – profu de rez. mat. iar e beat