De acord!
Numai că vezi tu de măsurat nu se măsoară vorbele-ţi măreţe contrastând privirii unsuros-aţintită la teşchereaua sărmanului sau la bunătăţile pomului.
Acolo vorbele sunt permise doar atât cât stă scris într-o într-o pledoarie ancestrală (ulterior devenită decalog) şi au ca unic scop de a te învrednici tu însuţi că ai trăit ca un OM!
De măsurat, cu siguranţă se măsoară doar faptele, atât cele bune cât şi potlogăriile.
Iar de cântărit se cântăreşte NUMAI curăţenia sufletului, şi în nici un caz grosimea burţii sau a opincii obrazului.
Aşa că ce cădelniţă, tămâie, agheasmă, slujbă şi altele astea! APĂ, VORBE şi FUM spunea Leonardo da Vinci!
Decât asemenea faliment ritualic mai bine cu un sfert din cheltuiala colacilor îşi aduce omul un cimpoier scoţian să-i cânte „Amazing Grace” în timp ce i se dă drumu’ în jos pe râu, ambalat într-un sac de plastic.
Măcar pentru frumuseţea versurilor – şoptite cu speranţă în suflet - poate avea certitudinea de a ajunge (la împărţire) într-alt loc decât acela în care l-ar trimite vorbele tale mormăite.
Însă intervine doar o singură necunoscută: oare Cel de Sus cunoaşte limba engleză să înţeleagă ruga?
Matale care le ştii pe toate ce părere ai?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu