Dicţionar contemporan – litera c - ciodoroanca sau „Ba[r]ba non facit philosophum”

Istoric:

Mama Geea. De fapt mama lu’ Geea. Bunica lu’ Geea. IMEMORIALĂ. ATEMPORALĂ. MATUSALEMICĂ. Doica lui Ardipithecus ramidus. Contemporană cu ultimele trei glaciaţiuni. Reporter special al CNN în Siberia cu ocazia Tunguska Naineleven Boom-Show.

Geologii s-au trezit în dificultate deşoarece pentru prima oară metoda datării cu carbon s-a dovedit a fi ineficientă- vârsta babei fiind de infinit de ori mai mare decât perioada de înjumătăţire a izotopului C14.

Istoricii, în schimb, sunt mai prudenţi în speculaţii şi plasează naşterea baborniţei doar undeva la sfârşitul sec. al XIX-lea, întemeindu-şi supoziţia pe faptul că registrul de botezuri unde figura şi imersiunea divină a tălpetelui de babă a fost distrus de un incendiu provocat în timpul Răscoalei din 1907.

Locaţie: (zoo: areal de răspândire): în curtea omului, în casa omului, la masa omului, în patul omului, în mintea omului – EVERYWHERE Omul încearcă să-şi depene amarul zilelor sortite.

Rol: LE ŞTIE PE TOATE, LE VEDE PE TOATE, HOTĂRĂŞTE ÎN TOATE CELE. Dreptatea e patrimoniu personal fiindcă i-o dat-o tacsu Adam zestre atunci când s-o măritat (borţoasă) pentru prima dată la 13 ani cu un hoţ de cai care după trei zile a plecat îîîmmmpppuuuşşşşcaaat în lume sătul de meliţa jupânesii.

(alo! nenea fumătoru! dicţionarul e contemporan; spune ceva de azi!)

Well!

În general o găseşti cuibărită pe cuptorul sobei din bucătărie în spatele hornului şi în spatele argumentului – reumatismul maică!. Mai ales pe timp de iarnă când, dictatorial, adună toată fameliuţa să locuiască în chichineaţa de 1,5x1,8 metri sub pretextul economisirii lemnelor pentru încălzit. De fapt baborniţa nu spune că orgoliul ei suveran este satiscăfut doar atunci când îi are pe toţi sub atentă observaţie, mai ales pe ăia mai tineri cununaţi de curând şi care, având sângele fierbinte, foşgăiesc toată noaptea pe laviţă stricând picotelile babei.

„ - Astâmparaţî-vă, uăi draşilor!”, strigă baba şi bate deodată cu toiagul noduros în marginea plitei nemulţumită că a pierdut şirul unui vis obscen în care era înconjurată de munţi de carne, produs alimentar şi utilitar care este atât de plăcut bătrânilor în cele două stări de agregare fundamentale:

a)      farfurii pline cu bucăţi de carne (animală) mari cât pălăria lui Sadoveanu, cât capacul de la toaletă, cât roata de la tractor;

b)      o sarabandă de cărnuri pelviene (umane) de parte bărbătească sau de parte muierească (după pofta dreamer-ului) care dansează lasciv, se încolăcesc, se ating, se freacă încontinuu de „flămândul” adormit!

Noaptea e lungă, ar spune ascultătorii, dar nu atât de lungă pentru creatura antediluviană care, cu exactitate de Big-Ben, se trezeşte la 04h 22min 31sec. Nefiind deloc egoistă şi dorind să împărtăşească bucuria zorilor şi a unei noi zile cu rubedeniile sale, îşi setează timbrul vocii la 3,4 Khz iar amplitudinea la 120 dB (exact cât un Boeing în plină decolare) şi porneşte trâmbiţa:

„Sculaţ uăi puturoşîlor şî plecaţ la muncî cî pi urmî îmi ceriţ di mîncari!”

Murmurul tribului dormitând este unul neinteligibil dar sporadic se discerne un amestec de evlavie (biserici, cruci şi dumnezei) împreună cu alţi termeni indecenţi băgaţi în trompeta babei, termeni pe care şi Academia Română se chinuie de ani buni să-i bage în DEX.

În timpul zilei Sobrietatea e cuvântul de ordine ce-o caracterizează pe cotoroanţă. Băi frate, dar nu i se clatină nici un mushchi de pe faţă, de zici că au rămas îngheţati de iarna trecută când baborniţa a lunecat mergând spre spatele curţii şi a rămas acolo toată noaptea deghizată într-un troian.

Navighează chintalul de şunci tremurânde printre treburile oamenilor ca un transatlantic încolţit de aisberguri. Purtând cu regească demnitate însemnele suveranităţii domestice - făcăleţul de la mămăligă şi cheile magaziei cu alimente - se interferează în treburile orişicui are sau n-are ce face prin casă, prin curte, pe uliţă sau prin lume. Foloseşte ca principal mijloc de locomoţie levitaţia yoghină, alfel nu-ţi poţi explica cum naiba acu’ câteva secunde era la mama dracului şi imediat o vezi lângă tine, în tine, călare pe tine şi cercetându-te cu ochişorii ei porcini ce faci, pentru ce faci, de ce faci aşa şi nu faci altfel, iar dacă nu faci nimic de ce nu faci nimic şi să pui mâna să faci ceva că ea săraca e sărmană şi nu te poate ţine din pensia ei de 5 lei de la colhoz; şi-atâta te fute la cap până când uiţi poruncile sacre şi fugi aruncând orice unealtă ai avea-o în mână numai ca să nu se împlinească profeţia dinţilor scrâşniţi: „dumnezeii mă-ti îţi crăp capul!”

Filozofie:

Înţelepciunea e celălalt superlativ deţinut în exclusivitate de cotoroanţă; i l-o lasat cel de-al doilea barbat a iia, tot un hoţ, unu Prometeu înainte de a fi cetluit în lanţuri şi dus ca_cobai la Institutul de Cercetări şi Transplanturi Hepatice. Teoria babei prin simplitatea sa, se disociază de toate curentele teologice, gnostice, agnostice sau existenţialiste şi este enunţată într-o frază-şoc: „PĂMÂNTUL SE ÎNVÂRTE ÎN JURUL PULII!”

„- Dar, mamaie, îndrăzniră câţiva nepoţi care trecuseră la viaţa lor de bariera de intrare în localitate, teoria matale contrazice principiile fizicii şi ale mecanicii; au demonstrat-o la timpul lor galilei, bruno, copernic, newton…”

„- V-o împuiet feisbuc capu numa’ cu prostii, răspund axiologic hălcile de slănină ce lestează polobocul gânditor*. Cini-s aiştia di care spuniţ voi? Joacî folbal cumva cu mutu la fiorentina? Şî dacî mai huliţ ceva dispri galileianu’ va croiesc cu boata iasta di nu va videţ!”

Cam acesta e repertoriul etic al orto-babei. Nici urmă de iubire, prietenie, compasiune, milă, întrajutorare; nici loc pentru sentimente sau emoţii, nu, omeneşte nu există nici o altă motivaţie, toate eventurile de pe pamântuţul acesta au ca fundament motorul Otto în 2 timpi ce funcţionează după principiul „pusului şi al scosului”. Ştirile nu sunt ştiri dacă nu conţin ingredientul magic numit chiloţăreală. Te vede baba că stai de vorbă cu cineva – „aha! vrei să i-o pui!”. Vede pe someone intrând la o someioană – „uiti la el magaru, s-o dus sî i-o tragî”. Sau dacă zăreşte vreo puştoaică venită pe la bunici, mai dezinhibată  şi mai dezabiată (c-aşa e moda pe la oraş) spiritul justiţiar irumpe în ea mai ceva ca gheizerele islandeze: „inga la ie, nesâmţâta cum îi în călduri şî umblî-n curu’ gol!”

Şi are baba o vedere ageră demnă de un trăgător lunetist din trupele de comando. La fel de ager e şi auzul chiar dacă se face într-o ureche. În program regular, ca să te înţeleagă, trebuie să urli mai abitir ca un caporal din armata austro-ungară. Cum te duci un pic mai la fereală şi vorbeşti cu fiştecine despre un ipotetic sabotaj al idelor babei, cum ai parte de o neplăcută revelaţie însoţită de purcoiul sudalmelor corespunzătoare.

Poa’ să fie casa ridicată cu mânuţele tale de la elevaţia -80 până la streaşină, după tentativa de lezmajestate să fie clar că mai ai ca unică opţiune pagina de mică publicitate a cotidienelor, recte rubrica „angajări în străinătate”. Acasă te aşteaptă mumia cu o delicioasă mâncărică de ciuperci otrăvitoare, aşa că du-te degrabă Ioane, las că-ţi trimite pe urmă nevasta hainele şi ceva bani de drum! Şi să ne scrii pe adresa vecinilor, că şi noi ţi-om scrie când s-o întâmpla Minunea.

Chiar şi aşa, viaţa fiind complexă îşi rezervă anumite momente de respiro în totală opoziţie cu spiritul vigilent al secularei creaturi. Creatură care, ca să-şi păstreze senectutea, şi-a însuşit un sfat homeopat (sau naturist) potrivit căruia este indicat să se consume în fiecare zi 50 de …grame (etnomăsură pt. capacitate) de alcool. Potrivit obiceiului de a auzi numai ce-i convine, babuşca şi-a astupat urechile la jumătatea emisiunii radiofonice şi de atunci tot întreabă, tendenţios „ de câte ori pe zi a spus doctorul să luăm câte 50 de grame? De 50 de ori câte 50 de grame, nu-i aşa?” „Aşa-i mamaie”, răspund cu nesperat entuziasm colocatarii fosilei.

Nevoind să abdice de la principiile casnice, mamutul a optimizat traseele de rond prin amplasarea în anumite checkpointuri a unor butelcuţe periodic umplute. Astfel încât, cam de pe la ceasul înserării, viaţa începe să devină de-a dreptul frumoasă. Atât pentru hoaşca strategic retrasă la locul ei de pe cuptor, dar mai ales pentru majoritatea aparţinătoare tribului matriarhal. Ce-i drept cam deranjează sforăitul de tractorist al „ostenitei” conducătoare, dar na! ce să-i faci! în viaţă nu le poţi avea chiar pe toate. Oricum se poate bea, mânca, privi, discuta, visa, iubi, trăi în voie cu o singură condiţie: în surdină! Să nu se trezească ciodoroanca şi să bată cu toiagul noduros în marginea plitei:

„ - Astâmparaţî-vă, uăi draşilor! …
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------
*aceasta fiind una din aspiraţiile baborniţei, aceea de a se face o analogie savantă dintre graţiosu-i ambalaj lumesc şi butoiul lui Diogene. Tot istoricii au demontat şi această speculaţie, descoperind un inventar al Companiei Indiilor de Vest. În acest document butoiul apare cu stagii de serviciu îndelungate pe o balenieră din Marea Nordului.