Cîțu-mîțu - cophilu' făcut de-o mătușă c-un hoț

 prolog:

CIA-drogățelul Cîț n-are nici o vină.

El n-a făcut decât să execute ÎNTOCMAI ȘI LA TIMP PORUNCILE PĂPUȘARLOR DIN UMBRĂ.

Este nevinovat, prostanul! (din născare i se acordă prezumția de nevinovăție, când la botez l-a scăpat mă-sa-n cap pe dușumelele bisericii).

 

Mey, de fapt dacă stau  bine să arunc o geană în catastiful basilicii unde o fost scăpătat cîțul, se pare că aparent avem parte de o adevărată minune: cîțul n-a fost adus pe lume de mama lui, ci de… mătușa lui !!!

Uimiți de asemenea paradoxală descoperire (kum adik să te nască mătușa ta?), am purces la  cercetări mai avansate și l-am căutat pe milițianul sectorist de pe strada din Rm. Vâlcea unde se născuse micul cîț.

L-am găsit pe sectorist și, spre satisfacția mea, nu era chiar atât de în vârstă încât să nu-și amintească cele petrecute acum 49 de ani, la acea vreme el fiind doar un tânăr plutonier de miliție.

M-a servit  pensionarul c-o chisea de dulceață (din automatism iute mi-am azvârlit ocheada la papucii din hol) dimpreună cu un pahar cu apă după care și-a început depănarea amintirilor c-o frază șoc: „cîțul este făcut de o mătușă cu un hoț!”

„Ai di pacatili meli, nu-mi ajungea sacrosanta taină a mătușii, amu m-am căpătuit și c-un hoț!” am cugetat Io* iute, căutând cu disperare, la fața fostului sectorist ceva semne de insanitate. Nimic semne de dileală, așa că am dat de dușcă paharul cu apă pe gât și am tăcut mâlc:

Zice fostul sectorist:

„- Apăi, se întâmpla prin anii 70-71. Atunci, pe strada ce o aveam în consemn, locuiau două fete bătrâne. Nu știu ce vârstă să fi avut dar erau nemăritate, trecute fiind binișor de vârsta maturității. Toată lumea le spunea „Mătușa”; „mătușa Vasilica” și „mătușa Florina”. Nu le-aș  ține minte pe „mătuși” dacă într-o zi n-ar fi sosit la miliție o notă de la Securitate prin care ne informau că una din cele 2 mătuși coresponda cu un viețaș, condamnat pe viață pentru tâlhărie, viol și crimă. Le-am luat în evidența operativă și undeva pe la începutul anului 1970 viețașul a fost eliberat condiționat, după ce ispășise 25 de ani de gherlă. Surpriza mare a făcut ca viețașul să declare domiciliul și să se stabilească efectiv la cele 2 mătuși.

Nimic deosebit în patrulările de rutină până când  într-una din zile, mătușa Vasilica a fost internată la maternitate. Dăduse viață unui prunc bicisnic și anemic, pe care-l botezase Florin-Vasilică.

Iarăși nimic spectaculos o perioadă bună de timp până când se petrec simultan 2 evenimente: viețașul a fost iarăși arestat, pentru  tâlhărie, viol și omor calificat și fusese dus la arest.

Nevoiți fiind să cercetăm toate circumstanțele, am rămas surprinși când la domiciliul mătușilor nu o găseam decât pe mătușa Florina, dimpreună cu bebelușul acela cu mutră de alian. Mereu îi găseam acasă pe mătușa Florina și niciodată pe mătușa Vasilica. Am intrat la bănuieli, speriați ca nu cumva viețașul s-o fi căsăpit pe mătușa Vasilica. Nici un rezultat nu a dus la vreo pistă care să elucideze misterul dispariției mătușii Vasilica.

Printre alte activități specifice, am analizat și certificatul de naștere al alianului în pelinci: Tata: Viețașul; Mama: Mătușa Florina. Data nașterii 1 aprilie 1972, maternitatea Râmnicu Vâlcea.

Băi, las-o dracului de treabă! O fi ea păcăleală de 1 aprilie, dar nici așa. Fuguța la sediu să căutăm nota informativă de cu un an înainte: eu cu mâna mea, plutonier de miliție x-ulescu,  scrisesem clar că mătușa Vasilica era cea care s-a internat la Maternitate.

Am extins cercetările asupra funcționarului de la primărie și asupra preotului care a oficiat botezul: ambii au declarat pe bază de jurământ că persoanele care au declarat copilul ca născut erau Hoțul și cu mătușa Florina.

 

În fine, cazul s-a închis din lipsă de probe sau victime, mătușa Florina, funcționarul și preotul fiind absolviți de orice vină.

Însă povestea a cam intrat în folclorul urban, inclusiv colegii de școală ai copilului luându-l de multe ori în zeflemea cu formula „cîțu-mîțu – copchilu făcut de-o mătușă cu un hoț”.

Asta este toată povestea!”

 

Nu m-am putut abține să-mi mai lămuresc o nedumerire:

„- Totuși, ne puteți spune ce se întâmplase cu mătușa Vasilica? A fost ucisă de viețaș?”

Fostul sectorist, mângâindu-și cu șăgălnicie barba, zâmbi și răspunse:

„- Da de unde așa grozăvie? Viețașul trăise laolaltă cu ambele mătuși. În ziua în care viețașul a fost iarăși arestat, mătușa Vasilica a căzut în depresie, și-a încredințat plodul surorii sale, și-a strâns catrafusele și a fugit din țară. Zice-se că a trecut prin Ungaria, a ajuns în Mexic și apoi în Statele Unite.”

„- Și mai știți ceva de ea?” (plusez eu iscoditor)

„- Daaa, cum să nu. După Marea Loviluție Socialistă din Decembrie a vizitat România împreună cu soțul. Acum e mare cocoană în State, are avere gârlă și este măritată cu un profesor universitar, fost rector al Universității din Iowa.”

-----

Atât e povestea. Fără morală și fără final

----- 

nota autorului:
 

Povestea este bazată pe evenimente reale.

Când am fost acasă la sectorist, mi-a arătat declarația preotului dată în fața organelor de anchetă.
Acolo se preciza CLAR că mătușa Florina a fost cea care, atunci când i-a desfășat pruncul să i-l înmâneze preotului, acesta s-a zvârcolit, mătușa Florina l-a scăpat din mînuri iar alianul în pelinci a făcut un zgomotos „POC” în cap, direct pe dușumeaua bisericii.
De asta zicea sectoristul că preotul era sigur că cea care venise la botez fusese mătușa Florina.