„Noi, partidele mainstream ale României ne-am hotărît să ne punem împreună pentru România”
(killer doll rareș bogdan)
Nu stau să detaliez încărcătura strict peiorativă a termenului „maistream culture” ca fiind egală cu „subculture”, ci trec iute prin semnificația acestui termen în ierarhia generală a anumitor device-uri hardware (PC, graphics card, processors etc.):
– prima treaptă, cea mai de sus, este cea denumită „High End” și
presupune dispozitive de o calitate excepțională, cu performanțe tehnice
excepționale, dar și cu prețuri de achiziție la fel de ridicate.
Acest High End se subdivide în 2 sub clase : Performance și Enthusiast.
High End-ul este exemplificare perfectă a proverbului cu „Obrazul subțire cu cheltuială se ține”.
– cea de-a doua treaptă a categoriilor IT enunțate este exact cea utilizată de-a-mboulea de TâNpitul cu batistuță roz: MAINSTREAM.
În accepțiune largă, mainstream înseamnă așa un fel de știft accesibil tuturor. Costă destul de puțin dar și performanțele sunt aidoma: undeva între ”acceptabil” și „lua-te-ar dracu de știft!”!
– ultima treaptă a topului este reprezentată de entry-level. Entry level ăsta sunt aidoma tacâmurilor și farfuriilor de unică folosință: le-ai luat, le-ai folosit o dată, ți s-au rupt între degete după carele-ai aruncat la coș. Bineînțeles că și costul acestora este pe măsură: 2 lei și 34 de bani plus un bon de masă valoric, rupt în două.
Entry levelul este un segment de piață parcă produs pentru noua categorie de middle-îmbuibați, care vor să pară că sunt ceea ce nu sunt, în fapt ei fiind doar niște rupți în kur.
Entry level este atunci când un calic middle-îmbuibat vede la vecinul că i-a luat fiică-sii pian „Steinway” și atunci viermele parvenitismului dobândit îi impune să-și ia și el pian.
Și atunci middle îmbuibatul reușește să facă singur un pian din OSB (oriented strand board), pune în el coarde de la spalierul viței-de-vie, îl vopsește cu chindrus, îl lăcuiește cu ulei hidraulic și apoi scrie mare cu markerul pe el: ”ȘTAINUĂI” .
Cam asta este povestea unei ierarhii mai puțin știute de marea masă a publicului din ale cărui denumiri specifice acel TâNpit cu batistuță utilizează atât de anapoda unul din termeni.
Căci doar așa poate fi înțeleasă gafa nărodului, ca fiind un nou episod din seria „pedo-liberalii grăiesc pe neștiute lucruri trăsnite”. După Raluk cu „La mulți ani, Samuel Bruckenthal!” și Alina „Dacă te vaccinezi și mori, o faci pentru tine, pentru sănătatea ta, nu pentru alții”, azi avem fericirea de a constata, a câta și a câta oară, ce pitecantropi au ajuns să polueze scena politică.