Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

duminică, 9 februarie 2020

Cu bolohanu-n vitralii (2)



Celebri demolatori de profesie:

John Bardeen, Walter Houser Brattain, William Bradford Shockley (Bell Telephone Laboratories)  - inventatorii tranzistorului pot fi considerați DEMOLATORII tubului electronic cu vid.

Jack Kilby (Texas Instruments) – părintele circuitului integrat poate fi considerat DEMOLATORUL tranzistorului.

Așadar, mulțumindu-i lui Antonie Liliac pentru admirabila traducere a Constituției franceze și îmbinarea ei sincretică cu tot felul de snippets decupate copy-paste din alte constituții europene, este timpul de transcens la etapa superioară.

Admirabila traducere a lui Antonie Iorgovan a corespuns cerințelor inițiatice ale tinerei democrații române - anii ’90.
În ziua de azi, acest compendiu constituțional este punctul sursă a unor sclifosite și bombastice exerciții de analiză lexicală, semantică și semiologică.
Constituția României a ajuns doar un loc de joacă în care tot felul de gogomani „cu multă școală și examene grele”, găgăuți pasionați de prețiozitățile interpretative totalmente inutile, în loc să se concentreze asupra sensului intrinsec și extrinsec al textului constituțional, preferă să numere virgulele și grafemele din textul constituțional, să contorizeze  comparativ de câte ori poate refuza prezidentul numirea în funcție a unui porcușor versus numărul permis de refuzuri la demiterea din funcție, sau să caute „cârlige” referitoare la particularul identitar al persoanei desemnate în vederea alcătuirii guvernului.
Constituția României și-a diluat sensul fundamental până înspre penibilul rizibil și a devenit locul de întâlnire a unei găști de sfertodocți exegeți ai textului constituțional, care se lansează mereu și mereu în eterne, neutile și obositoare diatribe semantice asupra vreunei noțiuni clare și neechivoce aidoma Marelui Zid din Chitai privit din stratosferă.
Constituția României a devenit Clubul Sfertodocților Infatuați cu aere de Sclifosiți Gomoși.
Constituția României nu mai este acel cadru fundamental care să ofere soluțiile la probleme aidoma de fundamentale, ci e un fel de bodegă de cartier în care se adună tot felul de filfizoni pasionați de căutarea nodului în papură care să potențeze amânarea și nesoluționarea problemei fundamentale de rang constituțional.
Constituția României, prin superficialitatea, ambiguitatea și lipsa ei de predictibilitate, accentuate de paralogismele interpretative ale filfizonilor pseudo-intelectualității bombastice, NU MAI CORESPUNDE ROLULUI SOCIAL PRIMORDIAL.
Mulțumindu-i încă o dată Maestrului Iorgovan pentru admirabila sa traducere, este timpul să transcendem către nivelul superior, pe acordurile unui hit celebru:
Ariana Grande – „Thank u, next!”

Iar filfizonii contabili conjuncturali ai grafemelor constituționale nu-s cea mai de jos stare în care poate fi scufundată Constituția.
Stăi să vezi, fratiweare, ce scintilații flamboaiante încep să iasă când apar prin zonă „electricienii, ceferiștii și mecanicii constituționali” ai pesedeului.
Vaileu, maică!
Până și coana Constituție o rupe la fugă panicată, cu fustele sumese, să dea buzna să se ascundă în sertarul biroului lui Hans Kelsen, 'coperindu-se cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, ca să n-o dibuiască și s-o calicească hooliganii constituționali pesediști.

----------------------


Ca să sigilăm „en fanfare” acest topic: ”Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” .
Da?

Acuma, ce zice art. 103 Consti?

 „(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
(2) Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului.”

1. DISTINGE UNDEVA CONSTITUȚIA PRINTR-O PREVEDERE RESTRICTIVĂ REFERITOARE LA NOMINALIZAREA VIITORULUI PREMIER? 

NU!

2. Iar dacă tot vrem să ne dăm diștepti foc, numărând grafemele, tildele și sedilele din textul constituțional, ce spune Carta Fundamentală? „în urma consultării PARTIDULUI care are majoritatea absolută...” .

Este vreun PARTID cu majoritate absolută? NU!

Iar categoriile gramaticale ale substantivului - printre care și „numărul” - se învață în vasmiletca.
La faculta de drept sau la ineme nu se mai învață genul, numărul și cazul substantivelor.
Acolo se învață că Justiția se împarte în două zone autonome:

a) Justiția pentru LEI, aka „White collar Justice”, care-i face scăpați de la pârnaie pe tot felul de INFRACTORI DE RANG ÎNALT cu decizii oripilante și infame referitoare la „abuzul în serviciu”, la „excluderea din procedura judiciară a probelor obținute pe mandate de siguranță națională” sau cu matrapazlâcuri alambicate referitoare la compunerea și specializarea completurilor de judecată;

b) Justiția pentru CĂȚEI, aka „Justiția Antipătrunjel”, care în mod invariabil și necondiționat îi nenorocește, îi amendează, îi condamnă, le dă cazne și ocnă „fără număr” tuturor prostanilor plebeieni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu