Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

vineri, 14 februarie 2020

Sări lume! Ridică-te și luptă! (da, da! o p*lă oi sări)



Nu!
Cu toată rațiunea intactă și discernământul impecabil declar că NU VOI IEȘI nici în stradă, nici în media ca să-mi manifest susținerea față de Beuran.
 

Căci, tot ce am învățat Io* prin directă descoperire, în ultimii ani, este o formă updatată a Legii Talionului: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână și lașitate pentru lașitate”.

Io* nu țin minte ca doctorul Beuran să se fi indignat atunci când în capătul țării, un amărât de postac a fost făcut țăndări sub tăvălugul poliției politice de secol XXI și a fost azvârlit întru reiterarea în mileniul III a arhetipalei ÎNCHISORI POLITICE.

Ce-i drept că doctorul Beuran nu a avut cum să știe de saga judiciară căreia îi este victimă prăpăditul de postac din Bukowina.

Dar, conform Legii Talionului republicată, cu completările și modificările ulterioare, postacul – condamnat politic astăzi nu mai este în închisoare.
Loc în care, în lungile și epuizantele nopți de nesomn, a înțeles care îi este  sursa singurătății: IMENSA LAȘITATE A CELORLALȚI.

Odată fiind înțeleasă această circumstanță, astăzi fostul întemnițat vine și își afirmă fără pic de echivoc propria-i convingere: mai faceți și VOI – ceilalți, câte oleacă de închisoare politică! Păi cum, doar amărăștenii să experimenteze senzațiile devastatoare ale aruncării în temniță fără vină?

Păi dacă Io* la vremea mea am fost de o singurătate vecină cu ostracizarea, am fost SINGUR ÎMPOTRIVA TUTUROR ROZĂTOARELOR CU ROBE, ÎNTR-UN RĂZBOI PERFID, INEGAL ȘI ABSURD, care ar fi motivul actual pentru care aș renunța la imunitatea indiferenței învățate în închisoare și aș ieși în stradă să-mi manifest solidaritatea cu un ins oarecare?

Când este vorba despre alții – anonimi, vă faceți că nu vedeți și vă doare pe toți fics în c*r.

Când este vorba despre ilustrele și prețioasele voastre dosuri, hop cu vuvuzela alarmistă în agora, la adunat lumea la protest.

Haidibre, mă leși cu mangleli dintr-astea ieftine?
Mai faceți și voi pârnaie, să vedeți ce bine e!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu