Rröemenika-Aventador, roata de lemn și frâna de mână gripată

Comm la editorialul profesorului Angdrei Marga pe ”Cotidianul”

”Președinție africană”

 

Greșit, mărite Profesor!

Tocmai blestemățiile acestei infecte Constituții africane, implementată pe filieră teoretică franceză, este cheia stagnării evolutive a României.

Chiar dacă nu-ți convine dumitale și treci sub oboroc cu iscusită mișcare din poignet, tocmai aceasta este CHESTIUNEA DE MAXIMĂ ACTUALITATE: NECESITATEA REFORMĂRII DIN TEMELII A CONSTITUȚIEI.

Ce s-a ascuns sub preș în 2013 cu ocazia dezbaterilor la Forumul Constituțional, nu mai poate fi ignorat.

România poate fi asemănată cu o superbă limuzină sport care are o roată de căruță.

Kum să demarezi iute, cu o roată din lemn de ulm, de la 0 la 100 km/h în numai câteva secunde ? (cum au demarat suratele noastre de gulag socialist – Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia).

Și culmea, pe lângă disfuncționalitatea creată de roata de căruță – Constituția – superba limuzină Rröemenika-Aventador mai are și o frâna de mână gripată pe poziția „on” – Curtea Constituțională.

Mare blestemăție și mare pacoste pe capul rrumânilor această născocire constituțională totalmente străină de tradițiile și de istoricul constituțional românesc.

Cine paștele mamei lui o fi scornit-o și pus-o în actuala Constituție, - să-i fie de cap!

Caricatura asta de Olimp Constituțional constituie cauza și motivul majorității blocajelor de natură instituțională, administrativă, legislativă.

Plaiul bucolic al mândrei Rromânii mioritice  e taman aidoma unui imaș pe care a păscut o turmă de batali diareici: unde dai să te sucești, unde dai să faci un progresiv pas înspre înainte… Hop! ai călcat într-o… Decizie a CCR.

Ne place sau nu ne place, suntem fanii sau inamicii reformei Constituționale, aceasta deja reprezintă o chestiune de maximă stringență, de maximă actualitate.

Caricatura aia din 91 - plagiarism al Constituției franceze cu minuscule intarsii ornamentale din Constituția Belgiană NU MAI CORESPUNDE REALITĂȚII SOCIALE ROMÂNEȘTI.

E vremea de azvârlit la gârlă roata de căruță din lemn de copy-paste a constituționalității franceze și să se purceadă la elaborarea, la redactarea unei Constituții CU ADEVĂRAT ROMÂNEȘTI.

O constituție revoluționară, o Constituție îndrăzneață, o Constituție care să uimească gurița mapamondului în forma vocalică a literei „o” din „WOW!”.

Dar, ca să se ajungă până acolo, trebuie de realizat câțiva pași esențiali și necesari.

Primul ar fi conștientizarea necesității reformei constituționale.

Al doilea ar fi informarea publică obiectivă, nepartizană, nemaculată de interese șobolănești, oligarhice, corporatiste sau de clan infracțional.

Abia după aceea oamenii se vor putea așeza la masa de lucru și să înceapă Creația.

Și ar mai fi un impediment în acest parcurs: acea oribilă structură reacționară denumită actualmente Curtea Constituțională a României.

La o primă lectură a textului Constituției, reiese cu limpezime că această „frână de mână gripată” își are sădite sigilii protectoare în însuși textul legii fundamentale:

„art. 146 din Constituție:

Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:

a) se pronunţă […] din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.”

Deci, această blestemăție abominabilă este aidoma unui virus IT spurcat, care își are propria linie de program care se opune imediat la instalarea și activarea unui antivirus eficient.

Poate Cetatea să decidă în unanimitate asupra necesității reformării Constituției căci tot degeaba: inițiativa de curățare, de devirusare a cadrului constituțional românesc trebuie să treacă pe la ÎNȘIȘI cei 9 juzi-malware de la Virusul Constituțional al României!

ILOGIC! Stupefiantă situație.

Ș-atunci, doar ca amuzament, stai și te întrebi care ar fi o soluție eficientă de reformă constituțională care să fie în acord cu Titlul VII din Actuala Constituție?

(soluția alta decât năzbâtia unui prezident american, rămasă în istorie ca butadă: „Suspendați pentru 5 minute Constituția ca să promulg eu ce am de promulgat!”)

Păi, actualmente n-ar fi nici o soluție constituțională care să realizeze un parcurs real al propunerii de revizuire.

Cauza stă exact în acel MUTANT CONSTITUȚIONAL: CCR.

Ca să se poată realiza eficient inițiativa de revizuire, ar trebui adoptată o metaforică metodă  inspirată din același domeniu IT:

ca să eviți un virus spurcat, faci o reinstalare completă a sistemului de operare (constituțional)

Iar ca să eviți opoziția la acțiune a virusului spurcat, se inițiază reforma în DOS-Mode (prin bootare).

Asta vrea să însemne că ANTERIOR revizuirii,  prin lege adoptată de Parlament și supusă aprobării prin referendum, se suspendă competența Curții Constituționale de a se pronunța asupra unei inițiative de revizuire care propune, printre altele, desființarea Curții Constituționale și înlocuirea ei cu un sistem de justiție constituțională de tipul celor practicate actualmente în țările nordice: Suedia, Finlanda, Danemarca.

Sau modelul „partenerului strategic”, de ce nu!

Adică Virusul Constituțional să fie exclus de la procesul de revizuire.

’ coz „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”. Cine dracu mai poate suporta să audă indecențele argumentative ale celor 9 Dumnezei ciobiți de la CCR?

Cu referendumul de suspendare a competenței Curții de a se pronunța într-o proprie speță („nemo debet esse iudex in propria causa”) se trece apoi la treaba de substanță, în care se analizează, se bate și se dezbate fiecare chestiune ce se dorește a fi regăsită în Noua Biblie Țării.

e.g.

- monarhie, ereditară, republică parlamentară, republică prezidențială, republică bananieră, bantustan babuininzat, colhoz kaghebizat sau Reichsprotektorat gestapovist. Dezbaterea este free, atâta timp cât plebea nu mai e nevoită să asculte tembelismele și năroziile a 9 decrepiți cu robe, situați într-un Olimp Constituțional care, prin  modul de acțiune, însumează Absolutul în toate sintagmele sale definitorii: Peatra Unghiulară, Axis Mundi, Ombelico del Mondo, Cuvântul Incipient și Bolohanul Philosophal.

- parlament unicameral, bicameral, divan ad-hoc, sfatul betrânilor, Marea Adunătură Națională, Pohta ce-am pohtit-o, Consiliul șefilor de trib, etc. etc.

Iarăși orizonturile dezbaterii teoretice și practice sunt nelimitate, atâta timp cât din ecuația devirusării Legii Fundamentale românești a fost eliminat însuși Virusul Constituțional.

Și tot așa mai la vale, i tak dalee, i tak dalee, după îndelungi și așezate analize, consfătuiri, expuneri de motive, se va reuși alcătuirea unei Constituții valide, moderne, ancorată 100% în specificul actualității  secolului XXI.

Totul este doar să se vrea a conștientiza punctul de origine al Răului. Nu e nici parlamentul, nici Plăvannis, nici partidele politice, nici guvernul, nici instituțiile. Sursa primordială a blocajului și înapoierii în care a ajuns România stă într-o Constituție anacronică, vetustă, desuetă.

O Constituție virusată iremediabil de cel mai parșiv virus: Curtea Constituțională a României.

Garantul perpetuării eterne a blocajului și vector de acțiune împotriva oricărei tentative de devirusare, de deparazitare, de reinstalare și restartare a societății românești.

 ---------------------------------------------------------------------------------------------------- 

Addendum:

Care Cris*osul mamei lui de nărod a scornit monstruozitatea asta JURIDICO-OLIMPIANĂ a Curții Constituționale a României?

Dacă tradiția istorică a dreptului constituțional român este axat pe ”Consiliul Legislativ” în procedura de elaborare a legilor iar contenciosul constituțional este conferit Curții de Casație în secțiunile reunite, DE UNDE MAMA DRACULUI NE-AM PRICOPSIT CU ACEST MONSTRUOS MUTANT CONSTITUȚIONAL DENUMIT CCR?

Care a fost nemernicul care ne-a blagodarit cu această odioasă frână de mână?

Dacă tradiția istorică a revizuirii constituției revine Conducătorului statului și Adunărilor Legiuitoare, reglementate prin însuși text constituțional, care Paștele mamei lui de nărod a creat această interfață toxică și nocivă, această veritabilă jurisdicțiune extraordinară denumită CCR – FRÂNA DE MÂNĂ A DEZVOLTĂRII ROMÂNIEI.

Careva diștept, cu multe studii și examene grele, să deie un răspuns aicișa!

  

Constituția României din anul 1866 (nota: de inspirație beligiană – Constituția din 1831)

TITLUL IV

CAPITOLUL III.

„Despre puterea judecatoresca.

Art. 104. - Nici ua juridictiune nu se pote infiinta de cat in puterea unei anume legi.

Comisiuni si tribunale estra-ordinare nu se pot crea sub nici un fel de numire, si sub nici un fel de cuvent. Pentru intregul Stat roman este ua singura Curte de casatiune.

Art. 105. Juriul este statornicit in tote meteriile criminale si pentru delictele politice si de presa.”

TITLUL VII.

„Despre revisuirea Constitutiunei.

Art. 129. - Puterea legiuitoare are dreptul de a declara ca este trebuinta a se supune revisiunei dispositiunile din Constitutiune anume aretate. Dupa acesta declaratiune, citita de trei ori din 15 in 15 dile in sedinta publica si primita de ambele Adunari, acestea sunt disolvate de drept si se convoca altele in termenul prescris de art. 95. Adunarile cele noui proced in acord cu Domnul la modificarea punturilor supuse revisiunei. In acest cas Adunarile nu pot delibera deca cel pucin duoe treimi a membrilor din cari se compun nu sunt presenti, si nici ua schimbare nu se pote adopta deca nu va intruni cel pucin duoe treimi ale voturilor.

Constituția României din anul 1923

TITLUL III

DESPRE PUTERILE STATULUI

„Art. 37. - Promulgarea legilor, votate de ambele Adunari, se va face prin ingrijirea ministerului justitiei, care va pastra unul din originalele legilor votate, iar al doilea original se pastreaza de Arhivele Statului.

Ministrul justitiei este si pastratorul marelui Sigiliu al Statului.

In fiecare an ministerul justitiei va publica colectiunea legilor si regulamentelor, in care legile vor fi inserate purtand numarul de ordine dupa data promulgarii.”

SECTIUNEA III

„Despre Consiliul legislativ

Art. 76. - Se infiinteaza un Consiliu legislativ, a carui menire este sa ajute in mod consultativ la facerea si coordonarea legilor, emanand fie dela puterea executiva, fie din initiativa parlamentara, cat si la intocmirea regulamentelor generale de aplicarea legilor.

Consultarea Consiliului legislativ este obligatorie pentru toate proiectele de legi, afara de cele cari privesc creditele bugetare; daca insa, intr'un termen fixat de lege, Consiliul legislativ nu-si da avizul sau, Adunairile pot proceda la discutarea si aprobarea proiectelor.

O lege speciala va determina organizarea si modul de functionare al Consiliului legislativ.”

CAPITOLUL IV

„Despre puterea judecatoreasca

Art. 101. - Nici o jurisdictiune nu se poate infiinta decat numai in puterea unei anume legi.

Comisiuni si tribunale extraordinare nu se pot crea sub nici un fel de numire si sub nici un fel de cuvant in vederea unor anume procese, fie civile, fie penale, sau in vederea judecarii unor anume persoane.

Art. 102. - Pentru intregul Stat roman este o singura Curte de casatie si justitie.

Art. 103. - Numai Curtea de casatie in sectiuni-unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea legilor si a declara inaplicabile pe acelea cari sunt contrarii Constitutiunii. Judecata asupra inconstitutionalitatii legilor se margineste numai la cazul judecat.

Curtea de casatie se va rosti ca si in trecut asupra conflictelor de atributiuni.

Dreptul de recurs in casare este de ordin constitutional.”

[…]

Art. 105. - Juriul este statornicit in toate materiile criminale si pentru delictele politice si de presa, afara de cazurile statornicite prin Constitutiunea de fata.

[…]

TITLUL VII

DESPRE REVIZUIREA CONSTITUTIUNII

”Art. 129. - Constitutiunea poate fi revizuita in total sau in parte din initiativa Regelui sau oricareia din Adunarile legiuitoare.

In urma acestei initiative ambele Adunari, intrunite separat, se vor rosti cu majoritate absoluta, daca este locul ca dispozitiunile constitutionale sa fie revizuite.

Indata ce necesitatea revizuirii a fost admisa, ambele Corpuri legiuitoare aleg din sanul lor o comisiune mixta, care va propune textele din Constitutiune ce urmeaza a fi supuse revizuirii.

Dupa ce raportul acestei comisiuni va fi citit in fiecare Adunare, de doua ori in interval de cincisprezece zile, ambele Adunari intrunite la un loc, sub presedintia celui mai in varsta dintre Presedinti, in prezenta a cel putin doua treimi din totalitatea membrilor ce le compun, cu majoritate de doua treimi, stabilesc in mod definitiv cari anume articole vor fi supuse revizuirii.

In urma acestui vot Adunarile sunt de drept dizolvate si se va convoca corpul electoral in termenul prescris de Constitutiune.

Art. 130. - Adunarile cele noui proced in acord cu Regele la modificarea punctelor supuse revizuirii.

In acest caz Adunarile nu pot delibera daca cel putin doua treimi a membrilor din cari se compun nu sunt prezenti si nici o schimbare nu se poate adopta daca nu va intruni cel putin doua treimi ale voturilor.

Adunarile alese pentru revizuirea Constitutiunii au o durata constitutionala obisnuita si, in afara de modificarea Constitutiunii, ele functioneaza si ca Adunari legiuitoare ordinare.

Daca Adunarile de revizuire nu-si pot indeplini misiunea, nouile Adunari vor avea acelas caracter.”

--------------

addendum:

Precizare pentru toți sclifosiții care se indignează de „lezmajestuosul nerespect” rezultat din comentariile polemice::

Profesorul Marga, aidoma tuturor Titanilor formatori de opinie, are un mare neajuns: situarea la o anvergură academică atât de ridicată încât pică în păcatul neobservării pădurii din cauza copacilor.

Așa a făcut-o, de exemplu, acum vreun an când publica articole intitulate „Nazismul – o noțiune desfigurată”. Ei bine, în cel mai autentic spirit al maieuticii, a trebuit să apară niscai comentatori mai nărozi, care nu l-au citit pe Șopenhauer și Hegăl, ci numai pe Kant (și opera acestuia doar pe Cant), ca să-i argumenteze fără putință de tăgadă, cu exemple incontestabile, din istoria anilor ’30, contrateza la tema articolului domniei sale: România chiar este în prin proces de Gleichschaltung (nazificare treptată).

Și de data aceasta, confortul intelectual al Profesorului Marga se limitează la a privi cu microscopul uriașele crevase din corpul Constituției române, să se autoamăgească asupra unei iluzorii aplicabilități funcționale a acesteia și să încerce să acopere uriașele borți constituționale cu oarecare chit auto.

Ei bine, și de această dată apar acei nărozi „fără școală multă și examene grele” dar care, nepierzându-și spiritul observației pădurii dinapoia copacilor, afirmă o teză de un radicalism antonimic tezei blajine a profesorului: NU, Constituția României a ajuns la acel punct de răscruce la care trebuie reformată din cele mai adânci alcătuiri.

Cu chit auto azvârlit lingvistico-estetic peste borțile funcționale ale Constituției nu se obține decât un păgubos și un cvasi-cunoscut efect: BOALĂ LUNGĂ – MOARTE SIGURĂ.