Cu bolohanu-n vitralii (3)

Fiindcă m-o-nervat pe „Cotidianul” o maimootză kominternistă, ia să livrăm noi prima Aidee Brilliantă pasibilă a fi însușită creator și valorizată de vreun nazist care știe să citească (nu de alta dar mai sunt și naziști care știu să citească, nu ca analfabeții funcțional de la Komintern, care nici nu lecturează fiindcă-i obosește, dar nici cititul nu se învață la crâșma aia sabbatică de lângă clădirea lui Spiru Haret, Hyperion, Româno-americană sau ce draaqu alte urdori pseudo-academice le împopoțonează CV-ul de nătărăi cu talangă).

Așadar, într-un comentariu de mai sus, enunțam un ipotetic parcurs metodologic prin care CCR să fie suspendată de la procedura de revizuire a Constituției: REFERENDUMUL. Consultarea populară.

Nevoit fiind să-mi „fac temele” să mă pun  la punct cu oarecare elementarități referitoare la controlul constituțional – abstract (a priori) și concret, a trebuit să lecturez niște scrieri așa mai light, mai pe înțelesul meltenilor care nu au ca Fanfaronii cu robe – „școală multă și examene grele”.

Eram curios cine dracu a scornit în Rröemenika  inovația asta constituțională – CCR și mai ales cum de treaba cu constituționalitatea Rröemenicii este exact aidoma treburilor dintr-o fabrică din timpul Iepocii de Haur: proiectul tehnic este excepțional, materia primă este de calitate, muncitorii sunt bețivi și chiulangii, așa că produsul final implică la final, necondiționat, Controlul Tehnic de Calitate.

Așa e și cu controlul de constituționalitate: Rröemenika este SINGURA țară din UE care are dublu control: atât la faza de elaborare a normativelor  prin Consiliul Legislativ (control abstract), dar și control concret prin Sovietul Suprem Constituțional de la CCR.

EXACT CA-N FABRICILE PLUMBUITULUI!

Totul e bine, totul e superb, mai puțin rezultatul muncii lumpen-proletariatului constituțional. (apăi dacă strungurile și rabotezele de la Consiliul Legislativ și CCR îs decalibrate și uzate iar proletarii constituționali îs puturoși și îmblă cu rachiul în cap, e firesc să iasă treabă aiurea!)

Booon!

Așadar, căutând să-mi lămuresc „nește trebi”, iacătă ce găsesc despre Consiliul Legislativ francez – Mama ideologică și biologică a CCR-ului valah - într-o lucrare  „Examen comparativ al unor Curți constituționale europene”  de Iacob Mirela Carmen.

Iacătă ce se spune aclo despre Consiliul Constituțional Francez:

”Trebuie  remarcat  faptul  că  există  anumite  domenii  în  care  nu  este  posibilă efectuarea unui control de către Consiliul Constituţional din Franţa. De exemplu,  în  cazul  în  care  o  lege  a  fost  adoptată  prin  referendum,  Consiliul  nu  mai  are  competenţa  să  se  pronunţe  asupra  constituţionalităţii  legii  respective.  Explicaţia este dată de faptul că, în această situaţie a avut loc o exprimare directă a  suveranităţii  naţionale  iar  Consiliul  nu  poate  să  dezavueze  poporul,  care  este  suveran”

HOPAAAA!

Deci spiritul constituționalității se referă și are ca element central voința populară, exprimată prin alegeri și, după caz, prin referendum.

Mutatis mutandis, voinței populare niciodată nu i se poate contrapune o decizie anacronică și stupidă a unor 9 maimuțoi fățarnici și ipocriți de la CCR, a căror imparțialitate și independență nici măcar nu poate fi prezumată, tocmai prin însuși mecanismul fățiș politizat al numirilor în funcție.

Așadar, axioma rezultantă fiind: ATUNCI CÂND AGORA HOTĂRĂȘTE, CCR TACE.

Căci dacă ar mai inventa niște argumentații alambicate, alcătuite în limbajul de lemn al floricelelor juridico-bombastice, atunci s-ar situa pe o evidentă poziție antinomică cu voința populară. Ori rolul oricărei Curți constituționale emană de la Voința Populară și nu i se poate contrapune acesteia niciodată.

Deci, metodologia de eliminare / suspendare a CRR dintr-o eventuală procedură de revizuire a Constituției, printr-o Lege care să fie supusă aprobării prin plebiscit, nu mai comportă nici un fel de control de constituționalitate.

Controlul de constituționalitate, cu simultaneitate  aprioric și concret, este dat de VOTUL POPULAR.

Booon!

Dar, ce ar fi dacă această procedură de o strălucitoare eficiență ar fi utilizată pentru depășirea blocajului evident în care se află proiectul Legii privind castrarea pensiilor speciale.

Trecem iute peste evidenta incidență a principiului „nemo debet esse iudex in propria causa”. Este de o claritate aidoma Marelui Zid din Chitai privit din stratosferă că cei 9 decrepiți de la CCR, fiind beneficiari de nesimțită pensie specială, NU AU COMPETENȚA DE A ANALIZA O SPEȚĂ ÎN CARE EI ÎNȘIȘI SUNT PARTE.

Și-atunci, evidentă fiind incidența acestei situații de ancestrală incompatibilitate, soluția deblocării poate fi alta decât soluția Teodorovici (supraimpozitarea). Soluția se află… LA POPOR.

LA REFERENDUM legal convocat și în care poporul să fie chemat să se pronunțe fără pic de echivoc, prin „DA” sau ”NU” asupra întrebării:

„SUNTEȚI DE ACORD CU ELIMINAREA PENSIILOR SPECIALE [bla, bla, bla, excepții]?”

Ce anume va răspunde poporul, este lesne de intuit, luând în vedere cota de bună notorietate  la  care s-a scufundat Justiția de Stabor și Paradeală Protocolară:

24 % era undeva prin anul 2017, în coborâre față de 35% în 2016 și 48% în 2015.

Acum se poate prezuma undeva la 10% sau sub 10% cota de încredere a românilor în Clanurile Infracționale Organizate din M.J. și M.P.

Deci rezultatul anticipat al votului referendumului va fi 90% DA, sunt de acord cu eliminarea pensiilor speciale.

După centralizarea rezultatului referendumului, acesta se trimite la … CCR pentru ca acesta să-și exercite efectiv atribuțiile consfințite la art. 146, lit. i) din Constituție:

„i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi CONFIRMĂ REZULTATELE ACESTUIA;”

ATÂTA-I POVESTEA!

Izi laic a pis a cheic de soluționat unul dintre cele mai grave blocaje instituționale recente.

LA POPOR E CHEIA DESFACERII NODULUI GORDIAN ÎNCÂLCIT DE MAGISTRAȚI!

LA PLEBISCIT CU CESTIUNEA, NEICUSORULE!

-----

Post-scriptum: acum, ia să văz Io* dacă pe la Partidul Neonazist Liberal este vreunul care știe să silabisească un text și să priceapă măcar la nivel elementar care este semnificația acelui text.

Io* socot că tot este măcar vreunul școlit pe la Maskva care ÎNCĂ mai știe a citi!