Disclaimer:
Prezenta
postare reprezintă o analiză efectuată STRICT din punct de vedere al
FALERISTICII aplicabile obiectelor de colecție și nu implică nici un fel propagarea unor teorii și ideologii cu
caracter extremist sau confecționarea, vânzarea sau răspândirea simbolurilor
declarate interzise. (ref. art. 4 și art. 5 din OUG 31/2002)
Mă bântuiam pe oareșce site-uri de vânzări online a tot felul de mărgele, năframe, vechituri, bulendre, ruginituri.
Pe unul dintre ele, nu spui care (Șșșșșt! GEKADOS!) găsesc un catalog de licitație al unei case de licitație. Printre altele trebșoare din vremuri apuse și defuncte, vreo 2-3 EK 1 Klasse (cele cu pinscrew de prins la tunică) și, la cel mai mic preț, o amărâtă de EK 2 Klasse, fără ribbon, cu vopseaua originală sărită și ruginită ca vai de mama ei.
Iacătă-o:
Iacătă-o:
EK2 - avers
EK2 - revers
O fi genuine drăcia asta sau nu?
Dificilă întrebare!
Pasionații acestui domeniu de colecție afirmă că Eiserne Kreuz, (Iron Cross sau Crucea de Fier) este una dintre cele mai vânate obiecte ce pot sta în portofoliul unui colecționar.
Problema mare este că această decorație din timpul WWII a cunoscut poate cea mai mare amploare a fenomenului contrafacerii.
Contrafacerea a început chiar imediat după WWII, perioadă în care, pentru a satisface setea de suveniruri a soldaților din trupele aliate, ÎNȘIȘI producătorii autorizați din timpul celui de-al Treilea Reich au început să confecționeze noi cantități de Cruci de Fier. Având la dispoziție matrițele, materialele și tehnologia din timpul războiului, au început să pună pe piață uriașe cantități de EKs.
După război, profitând de faptul că zvastica nu a fost interzisă în Spania, această țară a realizat, de asemenea, cantități uriașe de fake EKs. Însă calitatea EKs-urilor spaniole lasă de dorit, finisajele, materialele utilizate și aspectul general făcându-le pe acestea lesne de deosebit.
O altă perioadă în care s-au injectat pe piață cantități mari de fakes, unele realizate la o calitate impresionantă (aproape nu pot fi deosebite de cele originale), este perioada de după anii 2.000, perioadă în care cererea de EK pe piața colecționarilor a explodat, ajungând să aibă prețuri incredibile prin Australia sau Noua Zeelandă.
În fine, ideea este că această decorație nazistă a ajuns să fie atât de contrafăcută, încât până și platformele de vânzări online sau de licitații sunt deseori păcălite de exemplare excepțional contrafăcute. Se spune că peste 90% din exemplarele puse în vânzare sunt făcături post-WWII.
Cum s-ar putea orienta un novice în detaliile tematice, să analizeze originalitatea unei EK?
În primul rând, lectură la greu de pe un site obligatoriu ca etapă de documentare inițială: Wehrmacht-Awards
Loc în care la secțiunea corespunzătoare Iron Cross se pot acumula informații utile despre istoricul acestei decorații din perioada WWII, despre procesul de fabricație, despre producătorii autorizați, despre clasificarea lor:
EK 2 Klasse 1939, (Iron Cross 2nd Class)
EK 1 Klasse 1939, (Iron Cross 1st Class)
Ritterkreuz 1939, (Knight's Cross) cu clasele:
- Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes 1939, (Knight's Cross)
- Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes 1939 mit Eichenlaub, (Knight's Cross with Oak Leaves)
- Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes 1939 mit Eichenlaub und Schwertern, (Knight's Cross with Oak Leaves and Swords)
- Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes 1939 mit Eichenlaub, Schwertern und Brillanten, (Knight's Cross with Oak Leaves, Swords, and Diamonds)
- Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes 1939 mit Goldenem Eichenlaub, Schwertern und Brillanten, (Knight's Cross with Golden Oak Leaves, Swords, and Diamonds)
și
Großkreuz des Eisernen Kreuzes 1939, (Grand Cross)
Dar mai ales de pe acest site dedicat faleristicii și medalisticii germane din perioada Celui de-al Doilea Război Mondial, se pot analiza o sumedenie de imagini la rezoluție mare, ale unor EKs originale, produse de diferiți producători atestați.
Dificilă întrebare!
Pasionații acestui domeniu de colecție afirmă că Eiserne Kreuz, (Iron Cross sau Crucea de Fier) este una dintre cele mai vânate obiecte ce pot sta în portofoliul unui colecționar.
Problema mare este că această decorație din timpul WWII a cunoscut poate cea mai mare amploare a fenomenului contrafacerii.
Contrafacerea a început chiar imediat după WWII, perioadă în care, pentru a satisface setea de suveniruri a soldaților din trupele aliate, ÎNȘIȘI producătorii autorizați din timpul celui de-al Treilea Reich au început să confecționeze noi cantități de Cruci de Fier. Având la dispoziție matrițele, materialele și tehnologia din timpul războiului, au început să pună pe piață uriașe cantități de EKs.
După război, profitând de faptul că zvastica nu a fost interzisă în Spania, această țară a realizat, de asemenea, cantități uriașe de fake EKs. Însă calitatea EKs-urilor spaniole lasă de dorit, finisajele, materialele utilizate și aspectul general făcându-le pe acestea lesne de deosebit.
O altă perioadă în care s-au injectat pe piață cantități mari de fakes, unele realizate la o calitate impresionantă (aproape nu pot fi deosebite de cele originale), este perioada de după anii 2.000, perioadă în care cererea de EK pe piața colecționarilor a explodat, ajungând să aibă prețuri incredibile prin Australia sau Noua Zeelandă.
În fine, ideea este că această decorație nazistă a ajuns să fie atât de contrafăcută, încât până și platformele de vânzări online sau de licitații sunt deseori păcălite de exemplare excepțional contrafăcute. Se spune că peste 90% din exemplarele puse în vânzare sunt făcături post-WWII.
Cum s-ar putea orienta un novice în detaliile tematice, să analizeze originalitatea unei EK?
În primul rând, lectură la greu de pe un site obligatoriu ca etapă de documentare inițială: Wehrmacht-Awards
Loc în care la secțiunea corespunzătoare Iron Cross se pot acumula informații utile despre istoricul acestei decorații din perioada WWII, despre procesul de fabricație, despre producătorii autorizați, despre clasificarea lor:
EK 2 Klasse 1939, (Iron Cross 2nd Class)
EK 1 Klasse 1939, (Iron Cross 1st Class)
Ritterkreuz 1939, (Knight's Cross) cu clasele:
- Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes 1939, (Knight's Cross)
- Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes 1939 mit Eichenlaub, (Knight's Cross with Oak Leaves)
- Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes 1939 mit Eichenlaub und Schwertern, (Knight's Cross with Oak Leaves and Swords)
- Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes 1939 mit Eichenlaub, Schwertern und Brillanten, (Knight's Cross with Oak Leaves, Swords, and Diamonds)
- Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes 1939 mit Goldenem Eichenlaub, Schwertern und Brillanten, (Knight's Cross with Golden Oak Leaves, Swords, and Diamonds)
și
Großkreuz des Eisernen Kreuzes 1939, (Grand Cross)
Dar mai ales de pe acest site dedicat faleristicii și medalisticii germane din perioada Celui de-al Doilea Război Mondial, se pot analiza o sumedenie de imagini la rezoluție mare, ale unor EKs originale, produse de diferiți producători atestați.
Nu în ultimul rând se poate însuși terminologia specifică.
terminologie 1
terminologie2
Decorația respectivă este identică cu modelul nr. 1 de decorație produsă de Klein & Quenzer, prezentată pe site-ul Wehrmacht-Awards.
După multe ore de studiu pe marginea unei teme totalmente inutile și nelucrative, dar atractive din punct de vedere al interesului, rezumăm astfel cunoștințele acumulate:
- EK este construită din trei părți îmbinate: 2 rame (frame) de argint sudate pe miezul central, care este un miez magnetic (din oțel). (nu intrăm în detaliile excepțiilor miezurilor non-core, care au fost produse pentru submariniștii sau marinarii germani).
- decorația nu se poate îndoi, încercând acest lucru în forța mâinilor.
- are un aspect specific inconfundabil, dat de modelul colțurilor, de ornamentele ramelor de argint, de semnul zvasticii parte integrantă a ”iron core”.
- modul de prindere a acestor decorații difer de la caz la caz, EK2 purtându-se cu ajutorul unei panglici (”ribbon”) în culorile steagului german, panglică petrecută prin inelul de purtare.
EK1 este de tip insignă, ea purtându-se la tunică cu ajutorul unei „agrafe” - ”pinback” sau cu ajutorul unui dispozitiv de prindere circular - ”screwback”.
Crucile de cavaler se purtau la gât, cu ajutorul unei panglici, motiv pentru care ”jump ring”-ul era sudat de rama decorației în poziție la 90 de grade față de modul în care acest inel este prezent la EK2. De ”jump ring” era atașată o agrafă de purtare prin care se petrecea ”neck ribbon”-ul.
EK1 este de tip insignă, ea purtându-se la tunică cu ajutorul unei „agrafe” - ”pinback” sau cu ajutorul unui dispozitiv de prindere circular - ”screwback”.
Crucile de cavaler se purtau la gât, cu ajutorul unei panglici, motiv pentru care ”jump ring”-ul era sudat de rama decorației în poziție la 90 de grade față de modul în care acest inel este prezent la EK2. De ”jump ring” era atașată o agrafă de purtare prin care se petrecea ”neck ribbon”-ul.
- dimensiunile EK2 sunt în general de 44 x 44 mm iar greutatea lor variază între 18,9 și 19,4 grame.
În fine, de pe acest site se pot înțelege toate aceste detalii care devin inconfundabile unui ochi antrenat și specializat. (iarăși nu intrăm în detaliile particulare ale decorațiilor denumite ”Schinkelform” - puțintel mai suple, mai subțiri în brațe, realizate cu matrițele (dies) din anii 1914).
Revenind la obiectul de colecție pus în vânzare pe un site de specialitate, în descrierea acestuia se precizează:
„WW2 German Third Reich Iron Cross 2nd Class by Klein & Quenzer,
untouched example with the ring stamped “65”. Missing its ribbon”
Opps!
Deci e un EK marcat pe inel cu cifra 65 iar descrierea specifică producătorul Klein & Quenzer”
Fuguța la Wehrmacht-Awards, dăm iute paginile până la tabelul producătorilor și acolo click pe Klein & Quenzer
O, da!
Avem 3 modele de decorații EK2 manufacturate de K&Q.
Le downloadăm pe toate trei, le imprimăm pe coală la scara 4x1 (17,6 cm reprezentând 4 x 4,4 cm)
La fel facem și cu imaginea EK pusă în vânzare de site-ul de licitație.
După multe ore de analiză, de comparație a ornamentelor framelor, de numărat aceste ornamente, de analizat similitudinea colțurilor, de comparat elementele specifice ale cifrelor ”1939” și ”1813” de pe avers și revers, după ce știm să facem distincția dintre ”standard 3” și „round 3”, am concluzionat că decorația pusă în vânzare este o decorație originală, cu toate neajunsurile date de stare precară de conservare.
Decorația respectivă este identică cu modelul nr. 1 de decorație produsă de Klein & Quenzer, prezentată pe site-ul Wehrmacht-Awards.
Le moderăm dimensiunile aparente dintr-un utilitar de editare foto și le alăturăm:
Iacătă-le ce mândre sunt:
comparație generală: stânga - licitație, dreapta - model Wehrmacht-Awards
Și începem să comparăm similitudinile dintre cele 2 exemplare.
Înainte de toate trebuie de precizat că analiza comparativă a fost efectuată de două ori: prima oară în format print, cu cele 2 exemplare imprimate la scară și a doua oară în format JPEG, cu ajutorul unui utilitar de editare foto.
Iată ce a ieșit.
Prima dată comparăm ornamentele diferitelor secțiuni ale framelor. Numărăm striațiile de pe fiecare parte și ne iese un număr de 29 de striații pe fiecare parte dreaptă a brațelor crucii și un număr de 31 de striații ornamentale pe fiecare porțiune curbată. Această numărătoare fiind identică și la exemplarul licitat, și la modelul etalon.
comparație 1 - arm 12 o'clock, respectiv colțurile exterioare 1 și 2
IDENTIC!
- ascuțimea colțurilor - la fel.
- 29 de striații versus 29 de striații.
- „birds foot” din colțul exterior 1 identic cu colțul exterior 1 al etalonului.
- aceeași corespondență până la cele mai mici detalii în colțul exterior 2.
De precizat că analizând toate cel 8 colțuri exterioare și cele 4 colțuri interioare, se observă că nu sunt 2 colțuri identice; fiecare colț are specificul său, liniile sale, îmbinările sale, dimensiunile sale, întreruperile sale.
Repetând analiza celor 4 secțiuni drepte ale brațelor, a rezultat faptul că cele 8 colțuri sunt identice iar cele 4 secțiuni ornamentale de asemenea identice, având 29 de striații ornamentale.
Se poate merge până acolo încât o secțiune cruponată a imaginii modelului se suprapune peste secțiunea corespunzătoare a exemplarului EK licitat.
Suprapunere PERFECTĂ!
Suprapunere PERFECTĂ!
suprapunerea ornamentului brațului de la ora 12
Mai departe comparăm colțurile interioare și ornamentele porțiunilor curbate.
comparație 2 - ornamentele porțiunilor curbate și colțurile interioare
- 31 pe 31 striații în ambele secțiuni curbate, pe ambele exemplare.
- colț interior 1 identic cu colț interior
mai departe:
Din studiul noțiunilor de pe Wehrmacht-Awards se poate desluși că între decorații produse de diferiți producători pot exista mici diferențe privind detaliile și aspectul.
EXACT în același loc, raportat la colțurile interioare, distanțele până la acestea, precum și locurile de reper dintre striațiile ornamentelor.
Zvastica are aceleași proporții:
1/5 - lățime braț
1/5 - lățime spațiu dintre braț și axa crucii
1/5 lățimea axei crucii
2/5 lungimea brațului crucii
Nu în ultimul rând se poate compara mărimea și stilul poansoanelor cu care s-a realizat inscripția producătorului 65 de pe inelul de purtare:
Se repetă aceste observații cu toate elementele de pe reversul decorației.
Așadar, ca o concluzie generală a acestui empiric și novice exercițiu de analiză și evaluare a unei ruginituri de Eiserne Kreuz: exemplarul pus în vânzare ESTE O DECORAȚIE ORIGINALĂ, produsă de Klein & Quenzer.
Iar ca să nu fie toate lucrurile perfecte, iată și cele 2 elemente atipice ale EK pus la vânzare:
La partea ornamentală de sus, striațiile par a fi curbate înspre sus, mai ales în partea stângă, ceea ce nu-i specific.
Însă, această mică neconcordanță poate fi pusă pe seama stării avansate de uzură a decorației. Asta a fost decorație care a fost purtată, nu glumă.
Pentru acest motiv se poate observa cum partea de sus a frame este uzată, fiind îngustată. Aceeași îngustare și uzură se poate observa la step-ul de sus.
La rândul ei, ornamentația părții de sus este la rândul ei subțiată mai ales în zona mediană.
Toate aceste elemente creează o senzație de curbură a ”beading”-ului din partea de sus.
navigând pe site-uri de specialitate după EK produse de K&Q, chiar am dat undeva peste un exemplar care arăta identic în ceea ce privește acea „curbură” de sus.
Al doilea element bizar al acestui EK se află la brațul de sus al zvasticii care, din poza publicată pe site, pare a fi puțintel îndoit înspre interior.
Ori o fi doar o iluzie optică, dată de rugina de pe zvastică și umbrele de la fotografiere,
ori,
persoana care a fost decorată cu Crucea de Fier o fi folosit-o la cine știe ce năzbâtii! Poate o fi avut obiceiul să-și desfacă sticlele de bere utilizând decorația cu care l-a cadorisit Führerul lui.
Cine poate ști a cui o fi fost decorația și în ce mod a păstrat-o! Dac-o fi fost a vreunui Porta - personaj din Swen Hassel, atunci e clar! Mai ales că în general tanchiștii lui Guderian nu erau prea sănătoși la cap și, pe cale de consecință, nu prea erau buni național-socialiști!
-----------
13.02.2019
Obiectul s-a vândut la licitație cu suma de ... 70 de lire.
mai departe:
comparație 3 - proporțiile scrisului, a spațiilor, tipul fontului
La partea de jos a decorației, după modelul descris anterior, se continuă comparația colțurilor exterioare 4, 5, 6 și 7, precum și a colțurilor interioare 2 și 3.
Se analizează lățimea ”frame” și a ”step”.
La inscripția ”1939” se analizează atent tipul caracterului de cifră folosit:
- înălțimea aparentă a cifrelor raportat la lățimea lor, ceea ce conferă un aspect de așa zis font „condensed”
- specificul lui ”1”, la partea de sus - codița, precum și talpa cifrei
- inconfundabilul „standard 3” - cu elemente de identificare inconfundabile: linia oblică ascuțită din partea de sus, modul în care se face trecerea la mijlocul cifrei, precum și acel ornament tip „cireașă” de la partea de jos a cifrei;
- elementele specifice ale lui ”9” - stilul cifrei, ornamentul final de tip „cireașă”
- privind pe orizontală, cifra 9 începe din dreptul spațiului dintre striațiile 18 și 19 și se termină în partea de jos în dreptul spațiului dintre striațiile 27 și 28 (sub cifră mai sunt exact 4 striații din totalul de 31 a acestei porțiuni curbate).
- privind pe orizontală, cifra 9 începe din dreptul spațiului dintre striațiile 18 și 19 și se termină în partea de jos în dreptul spațiului dintre striațiile 27 și 28 (sub cifră mai sunt exact 4 striații din totalul de 31 a acestei porțiuni curbate).
comparație inscripție avers
Din studiul noțiunilor de pe Wehrmacht-Awards se poate desluși că între decorații produse de diferiți producători pot exista mici diferențe privind detaliile și aspectul.
Dar pentru decorațiile produse de același manufacturer, aceste diferențe nu ar trebui să apară, întrucât procesul de fabricație, fie el anterior anului 1942 - „Blanking Die method”, fie cel de după 1942 - „Gablonzer Press method”, presupune utilizarea de către același producător a unor seturi de matrițe identice ca realizare.
La modul teoretic, decorațiile aceluiași producător sunt identice, ele creând un anumit „pattern” pe baza căruia colecționarii pot identifica decorațiile genuine chiar dacă acestea nu sunt marcate cu semnul producătorului.
Funcție de aceste argumente, încercăm să analizăm dimensiunea scrisului precum și locul lui de situare (sunt diferențe între producători chiar de câțiva milimetri în ceea ce privește locul în care este situat scrisul.
Luând drept etalon 100% distanța măsurată empiric dintre partea de jos a ramurii zvasticii și începutul ornamentului de jos, am măsurat și transpus procentual cele 3 distanțe:
acestea sunt identice:
- distanța dintre marginea de jos a zvasticii și partea de sus a inscripției 1939 - 54% (53,8% și 54%)
- înălțimea scrisului - 34,5% (34,2% și 34,6%)
- distanța dintre partea de jos a scrisului și marginea ornamentației - 11,5% (11,4% și 11,5%)
De observat un amănunt interesant: înălțimea scrisului este exact de trei ori înălțimea spațiului liber jos, dintre cifre și ornament (11,5 x 3 = 34,5).
mai poate fi comparat, printr-o empirică metodă, dimensiunea, situarea și proporțiile zvasticii.
comparație 4 - proporțiile zvasticii și poziția în raport cu colțurile interioare
EXACT în același loc, raportat la colțurile interioare, distanțele până la acestea, precum și locurile de reper dintre striațiile ornamentelor.
Zvastica are aceleași proporții:
1/5 - lățime braț
1/5 - lățime spațiu dintre braț și axa crucii
1/5 lățimea axei crucii
2/5 lungimea brațului crucii
Nu în ultimul rând se poate compara mărimea și stilul poansoanelor cu care s-a realizat inscripția producătorului 65 de pe inelul de purtare:
Se repetă aceste observații cu toate elementele de pe reversul decorației.
Așadar, ca o concluzie generală a acestui empiric și novice exercițiu de analiză și evaluare a unei ruginituri de Eiserne Kreuz: exemplarul pus în vânzare ESTE O DECORAȚIE ORIGINALĂ, produsă de Klein & Quenzer.
left - right
decupaje realizate cu axa de simetrie trecând prin spațiul dintre striațiile 14 și 15 ale ornamentelor de sus și de jos.
Axa de simetrie a zvasticii este similară atât la modelul licitat cât și la modelul etalon: 14 striații în stânga, 15 striații în dreapta.
decupaje realizate cu axa de simetrie trecând prin spațiul dintre striațiile 14 și 15 ale ornamentelor de sus și de jos.
Axa de simetrie a zvasticii este similară atât la modelul licitat cât și la modelul etalon: 14 striații în stânga, 15 striații în dreapta.
Iar ca să nu fie toate lucrurile perfecte, iată și cele 2 elemente atipice ale EK pus la vânzare:
La partea ornamentală de sus, striațiile par a fi curbate înspre sus, mai ales în partea stângă, ceea ce nu-i specific.
Însă, această mică neconcordanță poate fi pusă pe seama stării avansate de uzură a decorației. Asta a fost decorație care a fost purtată, nu glumă.
Pentru acest motiv se poate observa cum partea de sus a frame este uzată, fiind îngustată. Aceeași îngustare și uzură se poate observa la step-ul de sus.
La rândul ei, ornamentația părții de sus este la rândul ei subțiată mai ales în zona mediană.
Toate aceste elemente creează o senzație de curbură a ”beading”-ului din partea de sus.
navigând pe site-uri de specialitate după EK produse de K&Q, chiar am dat undeva peste un exemplar care arăta identic în ceea ce privește acea „curbură” de sus.
Al doilea element bizar al acestui EK se află la brațul de sus al zvasticii care, din poza publicată pe site, pare a fi puțintel îndoit înspre interior.
Ori o fi doar o iluzie optică, dată de rugina de pe zvastică și umbrele de la fotografiere,
ori,
persoana care a fost decorată cu Crucea de Fier o fi folosit-o la cine știe ce năzbâtii! Poate o fi avut obiceiul să-și desfacă sticlele de bere utilizând decorația cu care l-a cadorisit Führerul lui.
Cine poate ști a cui o fi fost decorația și în ce mod a păstrat-o! Dac-o fi fost a vreunui Porta - personaj din Swen Hassel, atunci e clar! Mai ales că în general tanchiștii lui Guderian nu erau prea sănătoși la cap și, pe cale de consecință, nu prea erau buni național-socialiști!
-----------
13.02.2019
Obiectul s-a vândut la licitație cu suma de ... 70 de lire.
Nici daca era Amanda Lear, in Lili Marleen, cu ribbon-ul la vedere , nu cre'ca ai fi fost atat de analizata si comparata :)! Ashe de pasional ai descris fiara ,k ma bate gandul sa-mi iau una, s-o pun la mantaua de ploaie. dara nu'sh ce se poate alege de ea la un eventual partaj...cine ia crucea si cine ia : footu-ti Crucea Ta de Fier !
RăspundețiȘtergereTu, Fa Duoamna Drăcoaica, să nu te-mpingă drăcușorul Loki să-ți pui ferotania asta la perelina de ploaie și să-ncepi să te szbânțui ca o ială nebună pe armonii de „Dancing în the rain”!
RăspundețiȘtergereAi di grijî că ploile astea mai pot să vină și cu niște spontane manifestări de afecțiune, denumite „Lightnings”. Ori fulgerele astea nu-s bune de folosit ca alternativă la bronzarea în solarul cu UV fiindcă au voltaj cam măricel și produc un bronz dintr-ăla rezistent, ca de african nativ.
Ș-alt motiv pentru cari-i totalmenti contraindicat de scos pe-afară Ciocanul lui Thor e tocmai din cauza asociației Thor’s hammer – lightning. Nu-ț’ trebuie să fi citit din Norse myhology prea multă Poetic Edda sau Heimskringla ca să pricepi că unde-i azvârlit ciocanul lui Thor se produce fulger. Valabil și reciporc: unde se află Mjollnir (ciocanul lui Thor) sunt șanse mari să apară vreun fulger.
(pricepi că în fapt nu-i nici o Cruce de Malta în EK, ci simbolurile sunt dintr-altă poveste)
Da io* zâc că tot e bun undeva de purtat EK-ul: în bedroom. Chiar pot fi purtate mai multe la chimeșa de noapte, atunci cînd te inervează liubovnikul și trebe să-l minți că ai o migrenă.
Apăi, respectând metoda tradițională de afișare a EK-ului, pe cea 2 Klasse a atârni la al doilea nasture de sus în jos al chimeșii de noapte, ca să se-nțepe la dește pohticiosul și să-i treacă gândurile ludice.
EK1 se poartă în partea stângă a tunicii, așa că atârnată una aclo poate fi o bună pavăză tăietoare împotriva mânurilor libidinoase ce vor să cate rotunjimi păgâne.
Iar una de Cavaler (Ritterkreuz) se poartă obligatoriu la gât, atârnată c-un ribbon. Astă din urmă Kreuz are deja un rol pur defensiv, fiind o stavilă de netrecut împotriva mânurilor futnikului furios, care cearcă să te strângă de gât fiindcă nu i-ai dat voie să cotropească prin Anschluss teritoriile de la nasturii și de la piepții chimeșii de noapte.
Viel Glück, du Frau Teufelin!