Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

vineri, 15 februarie 2019

Tudor Chirilă și mintea retrogradă a rumânului rătăcit


Ha, ha, ha, ha!
Mai am oleacă și ajung la orgasm!
I-auzi-ia la Tudor Chirilă:
„Ce i se întâmplă lui Kovesi ni se poate întâmpla tuturor“



Buey barbate, cam târziu ți-a picat fisa cum merg trebile în Kolonia Penitenciară și Experimentală.

Alții erau prin martie 2015 prin fața Palatului de Justiție din Suceava, chiar de ziua lor de naștere* și protestau împotriva nelegiuirilor și ticăloșiilor bagabonților cu robe.


Atunci, la articolele de presă corespunzătoare (articole astăzi cenzurate la cererea mea), după ce am ieșit din protest și am reușit să accesez netul, AM POSTULAT următoarele:


„AZI AM FOST EU (nedreptățit, abuzat, persecutat), MÂINE PUTEȚI FI ORICARE DINTRE VOI!
La ce naiba m-oi referi?
Poate la LIBERTATEA ABSOLUTĂ DE EXPRIMARE?
Poate la altceva...
Who can say?
Only Time!”

Cu câtă satisfacție sardonică citesc azi „deșteptarea rrumânului” Chirilă.

-----
 

* nota: în nopțile celea state în fața Palatului de Justiție din Suceava, (aka Vespasiana de Apel), într-o noapte a fost o ploaie așa de rece și cu rafale de ajunsesem ud și pe dosul curelei de la pantaloni.

Iar în a doua noapte, când a început să ningă și să viscolească, de frig mă apucasem să adun conuri de brad cu care să aprind  oleacă de foc într-o gropiță din fața Palatului de Justiție.
Când a trecut pe seară/noapte pe la mine o cunoștință și a văzut ce vreau să fac, a zis că-s nebun.

Ori tipa aceea este psiholog și cred că avea dreptate! :) :) :)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu